ICCJ. Decizia nr. 1320/2007. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 1320

 Dosar nr. 4507/39/200.

Şedinţa publică din 13 februarie 2007

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la data de 19 septembrie 2002, pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Fălticeni, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, ca pentru imobilul situat în raza municipiului Fălticeni, în suprafaţă de 4600 mp să fie despăgubit astfel: suprafaţa de 1000 mp liberă de construcţii să-i fie restituită în natură iar pentru diferenţa de 3600 mp să-i fie acordate despăgubiri.

Prin sentinţa nr. 700 din 5 noiembrie 2002, Tribunalul Suceava, a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.

Pentru a pronunţa, astfel, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 referitor la terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea Fondului Funciar şi de Legea nr. 1/2000.

Astfel s-a arătat că terenul ce face obiectul litigiului, a fost anterior cooperativizării, proprietatea părinţilor reclamantului, până în 1962, când s-au înscris în C.A.P. cu el.

După apariţia Legii fondului funciar, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 18.000 mp din care 13.000 mp lângă filatură iar 5000 mp pe raza municipiului Fălticeni, devenind incidente dispoziţiile art. 8 şi urm. din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia nr. 16 din 25 martie 2003, Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod constant, reclamantul a precizat că terenul în litigiu a constituit proprietatea autorilor săi, tatăl său fiind evidenţiat în registrul agricol în perioada 1959-1962, cu suprafaţa de 4,68 ha. După apariţia Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit în indiviziune dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 4,92 ha, prin titlul de proprietate nr. 336/1994 din care pentru 13.000 mp lângă filatură iar pentru 5000 mp pe raza municipiului Fălticeni, făcând aplicabile astfel dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 984 din 9 februarie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamant, împotriva hotărârii instanţei de apel; s-a casat Decizia recurată şi s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului.

Înalta Curte, pentru a pronunţa astfel a reţinut că reclamantul a susţinut că nu i s-a reconstituit în întregime dreptul de proprietate asupra terenului ce i se cuvine, că o parte din terenul ocupat de intimata-pârâtă urmare extinderii din anul 1979, a aparţinut lui şi autorilor săi, solicitând identificarea terenurilor prin mijloace de probă.

S-a apreciat că instanţa de apel, trebuia să individualizeze terenurile care au aparţinut recurentului, să determine regimul lor juridic, să verifice dacă pentru întreaga suprafaţă de teren preluată i s-a reconstituit dreptul de proprietate, şi să se examineze schimbul de terenuri efectuat în baza deciziei nr. 731 din 20 decembrie 1978, relativ la extinderea filaturii.

În final s-a reţinut că Legea nr. 10/2001 are un caracter reparator un efect de complinire, astfel că instanţa de apel putea să dispună restituirea terenurilor, dacă erau disponibile sau să analizeze posibilitatea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.

Rejudecând apelul reclamantului, Curtea de Apel Suceava, pin Decizia nr. 203 din 15 septembrie 2006, l-a admis şi a schimbat în totalitate sentinţa atacată.

Astfel a admis în parte acţiune reclamantului astfel cum a fost precizată, a desfiinţat Decizia nr. 2838 din 29 august 2000 emisă de intimata-pârâtă SC F. SA Fălticeni, a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1910 mp teren situat în intravilanul oraşului Fălticeni, proprietatea SC F. SA Fălticeni, societate aflată în lichidare.

Prin aceeaşi decizie intimaţii-pârâţi SC F. SA Fălticeni prin SC R.C. SRL au fost obligaţi să plătească reclamantului suma de 725 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, în urma rejudecării apelului, a declarat recurs reclamantul B.V., prin care a arătat că nu i-a fost aplicată Legea nr. 10/2001, deşi imobilul din litigiu este sub incidenţa acestei legi că trebuia să-i fie restituită suprafaţa de 2146 mp, liberă de construcţie, mai puţin 47 mp pe care este amplasată o magazie uşor demontabilă, fiind aplicabil art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Intimaţii-pârâţi SC F. SA Fălticeni prin SC R.C. SRL au declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs, s-a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ. deoarece nu a examinat şi nu a înlăturat motivat apărările formulate, nu a respectat recomandările deciziei nr. 984 din 9 februarie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind determinarea regimului juridic al terenului; că schimbul de terenuri efectuat prin Decizia nr. 731 din 20 decembrie 1978 este legal şi că prin adresa cu nr. 12355/20/2006, emisă de primăria Fălticeni recurentului-reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru întreaga suprafaţă de teren cu care autorul său B.V. a fost înscris în registrul agricol pe anii 1959-1962.

Recursurile vor fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente.

Cu privire la recursul declarat de reclamant:

Ca urmare a deciziei de casare nr. 984, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că pentru diferenţa de teren pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legilor fondului funciar, este aplicabilă Legea nr. 10/2001.

Verificând regimul juridic al terenului instanţa de apel a hotărât că pentru suprafaţa de 1910 mp, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent, suprafaţă aflată în patrimoniul SC F. SA, societate în lichidare.

Astfel hotărârea instanţei de apel este legală şi recursul reclamantului nu este fondat.

Cu privire la recursul pârâtei SC F. SA Fălticeni prin lichidator SC R.C.:

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., priveşte două ipoteze şi anume pronunţarea unei hotărâri lipsite de temei legal şi pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Analizând Decizia instanţei de apel prin prisma acestui motiv invocat de pârâtă ca temei legal se constată că acesta nu este fondat.

Astfel, admiţând apelul reclamantului şi rejudecând cauza, instanţa de apel a respectat întocmai recomandările deciziei civile nr. 984 din 9 februarie 2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Reţinând astfel, că terenul nu poate fi restituit în natură reclamantul fiind îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.

Procedând în acest fel, nu se poate reţine incidenţa motivului 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel fiind legală.

În raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.V. şi de pârâta SC F. SA prin lichidator SC R.C. SRL

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1320/2007. Civil