ICCJ. Decizia nr. 978/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 978
Dosar nr. 2215/1/200.
Şedinţa publica de la 5 Februarie 2007
Asupra recursului civil de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 46/C din 9 februarie 2005, Tribunalul Neamţ a respins contestaţia formulată de contestatorul H.I. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piatra Neamţ şi L.I. prin procurator M.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul H.I., prin notificarea nr. 108 din 11 februarie 2002, a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 461,5 mp şi construcţii, situat în Municipiul Piatra Neamţ.
Dreptul de proprietate asupra acestui imobil l-a susţinut cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 203/540 din 9 februarie 1960, prin care autoarea sa H.E. i l-a vândut.
Instanţa a avut în vedere că acest contract a fost reziliat prin sentinţa civilă nr. 2762 din 15 decembrie 1964 a fostului Tribunal Popular al Raionului Piatra-Neamt, iar ulterior acestei date numita H.E. a înstrăinat terenul în suprafaţă de 320mp şi casa de locuit, de la adresa indicată mai sus, fiicei sale L.I.
În baza acestui act de proprietate intimata L.I., prin notificarea nr. 39 din 7 iunie 2001 a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
Tribunalul a concluzionat că H.I. nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, ceea ce a condus la soluţia deja arătată.
Prin Decizia nr. 570 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul contestatorului H.I., reţinând în esenţă, ca şi instanţa de fond, că acesta nu are calitate de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 570 din 7 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamantul H.I. pe care a criticat-o pentru nelegalitate fără a indica în drept motivul de recurs avut în vedere.
În dezvoltarea criticilor formulate prin cererea de recurs, recurentul învederează că greşit au reţinut instanţele de fond şi apel că autoarea sa a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare imobilul a cărui restituire a solicitat-o prin notificarea adresată pârâtei Primăria Municipiului Piatra Neamţ, şi că a ignorat valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care terenul i-a fost înstrăinat lui de către proprietara iniţială.
Mai arată că, s-a omis a se observa că semnătura mamei sale de pe contractul de vânzare-cumpărare prin care terenul a fost vândut pârâtei L.I. este falsă, cât şi faptul că hotărârea judecătorească nr. 2762 din 15 decembrie 1964, a fostului Tribunal Raional Piatra Neamţ, prin care s-a reziliat contractul său de vânzare-cumpărare, hotărâre pronunţată într-un proces în care nu a fost citat, nu este definitivă.
Examinând recursul în limitele criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 108 din 11 februarie 2002, contestatorul H.I. a solicitat în principal restituirea în natură a imobilului teren şi construcţii situat în Municipiul Piatra Neamţ, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri băneşti.
În dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită, cât şi a dreptului său de proprietate asupra imobilului pretins, s-a prevalat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 203/540 din 9 februarie 1960 prin care autoarea sa, H.E., i-a înstrăinat bunul în discuţie.
Aşa cum corect s-a reţinut de către instanţele de fond şi apel, respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost reziliat prin sentinţa civilă nr. 2762 din 15 decembrie 1964, pronunţată de fostul Tribunal Popular al Raionului Piatra Neamţ.
Ulterior, autoarea contestatorului H.E. a vândut acelaşi imobil fiicei sale, intimata din cauză L.I.
Apărările contestatorului cu privire la împrejurarea că terenul nu a fost înstrăinat de către autoarea sa altei persoane printr-un act autentic şi că semnătura autoarei de pe pretinsul act este falsă, corect s-au reţinut ca neîntemeiate, în condiţiile în care contractul de vânzare-cumpărare încheiat între H.E. şi fiica acesteia L.I. este în fiinţă; nu a fost reziliat printr-o hotărâre judecătorească şi contestatorul nu s-a înscris în fals cu privire la semnătura vânzătoarei.
Nu sunt fondate nici susţinerile privind hotărârea judecătorească prin care s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în favoarea intimatei L.I., aceasta fiind o hotărâre rămasă definitivă potrivit menţiunilor înscrise de Judecătoria Piatra Neamţ.
De fapt, în baza contractului de vânzare-cumpărare prin care autoarea contestatorului a vândut imobilul în discuţie fiicei sale, pârâta L.I., a stat la baza notificării prin care aceasta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru acelaşi imobil.
Este adevărat că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării acestora.
Contestatorul din cauză, aşa cum corect s-a reţinut prin hotărârea recurată, nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul a cărui restituire o solicită la data preluării abuzive, dimpotrivă în speţă s-a dovedit că la acea dată imobilul se afla în proprietatea surorii acestuia, intimata pârâtă L.I.
În consecinţă, reţinându-se că acesta nu are calitate de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, potrivit disp. art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, cererea sa nu putea fi decât respinsă, aşa cum s-a procedat prin soluţiile date de cele două instanţe.
Referitor la cererile formulate la 7 decembrie 2005, privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1600/1966, cumpărătoare fiind intimata L.I., corect a reţinut instanţa de apel că au caracterul unor cereri noi, faţă de obiectul acţiunii precizate expres de contestator la 10 noiembrie 2004, în sensul contestării dispoziţiei prin care s-a respins notificarea prin care a solicitat restituirea unui imobil.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în această cale de atac nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula nici alte cereri noi.
Pentru considerentele de mai sus, în raport de care criticile formulate sunt nefondate, recursul declarat de contestator urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva deciziei nr. 570 din 7 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1320/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 928/2007. Civil → |
|---|
