ICCJ. Decizia nr. 133/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 133.
Dosar nr. 9257/54/200.
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut cele ce urmează:
Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 169 din 17 aprilie 2006, a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul R.C.I. în contradictoriu cu pârâtele SC C.E.R. SA şi S.N.L.O. Tg Jiu; a anulat Decizia nr. 1594 din 21 septembrie 2005 de respingere a notificării formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, decizie emisă de pârâta SC C.E.R. SA; a constatat că reclamantul este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate prin Decretul de expropriere nr. 678 din 28 decembrie 1973, respectiv casa de locuit şi anexe în suprafaţă de 171,07 mp şi terenul aferent în suprafaţă de 800 mp; a respins contestaţia pentru suprafaţa de 3,15 ha teren arabil.
În motivarea sentinţei se reţine că, în raport de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate, care se stabilesc prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru terenul în suprafaţă de 800 mp şi pentru construcţie, în condiţiile Legii nr. 247/2005.
Pentru suprafaţa de 3,15 ha teren arabil se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 639 din 5 septembrie 2006, a respins apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii menţionate; a admis apelul declarat de pârâta SC C.E.R. SA şi, drept consecinţă, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut cele ce succed.
Reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptăţită, în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, întrucât imobilul în litigiu, a aparţinut socrilor săi. Prin urmare, calitatea de persoană îndreptăţită o are soţia sa, în calitate de moştenitoare a persoanelor îndreptăţite.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul, invocând următoarele:
1. S-au încălcat prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanţa a interpretat greşit decretul de expropriere şi tabelul anexă nr. 7 la acest decret din care rezulta că reclamantului i s-a expropriat imobilul.
2. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când a reţinut că proba cu mărturisirea reclamantului, combate prevederile actului normativ.
3. S-au încălcat prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. deoarece pârâta SC C.E.R. SA, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii persoanei deţinătoare a imobilelor şi a stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reţine cele ce urmează:
1.2. Art. 24 din Legea nr. 10/2001, republicată, instituie prezumţia că, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi întinderea dreptului de proprietate este „cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
Potrivit anexei ce cuprinde persoanele ale căror imobile au fost expropriate prin Decretul nr. 678/1973, la poziţia 7 se află înscris reclamantul cu o suprafaţă de teren de 800 mp şi construcţii în suprafaţă de 171,07 mp.
Instanţa a reţinut că mărturia reclamantului dată în faţa judecătorilor, în sensul că imobilul expropriat a aparţinut părinţilor soţiei sale, reprezintă proba ce înlătură prezumţia instituită de legiuitor în legea de reparaţie.
Prin motivele de recurs reclamantul învederează că a fost în eroare asupra înţelesului întrebării puse de judecător, deoarece şi imobilul socrului M.G. a fost expropriat.
Ca atare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. civ. potrivit cărora mărturisirea poate fi revocată atunci când cel ce a făcut-o a fost în eroare de fapt.
Ca atare, cum recurentul a fost în eroare atunci când a afirmat că imobilul a aparţinut părinţilor soţiei sale, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, mai sus menţionate.
De precizat că motivele vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu art. 304 pct. 8 C. proc. civ., cum din eroare s-a indicat.
3. Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, este nefondată cât timp lipsa calităţii procesuale active invocată de instanţă este o excepţie de ordine publică ce poate fi invocată şi din oficiu.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica în parte Decizia instanţei de apel în sensul că apelul declarat de SC C.E.R. SA va fi respins, ca nefondat.
Dispoziţiile instanţei de apel referitoare la respingerea apelului declarat de reclamant vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul R.C.I. împotriva deciziei nr. 639 din 5 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge apelul pârâtei SC C.E.R. SA împotriva sentinţei nr. 169 din 17 aprilie 2006 a Tribunalului Gorj, ca nefondat.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 117/2007. Civil → |
|---|
