ICCJ. Decizia nr. 1405/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1405
Dosar nr. 2495/99/2007
Şedinţa publică din 3 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la 14 mai 2007 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia civilă, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului M.I.
În motivarea cererii s-a arătat că la 24 aprilie 2007, pârâtul a fost returnat din Franţa, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 278/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 1223 din 20 iunie 2007 Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni, fără nici o altă condiţie sau formalitate.
Art. 27 din Directivă prevede situaţiile de excepţie în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie, respectiv ordinea, siguranţa sau sănătatea publică.
Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la libera circulaţie pe teritoriul Franţei motivând acţiunea exclusiv pe considerentul că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a fost respins ca tardiv prin Decizia civilă nr. 114 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, la 5 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că, potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005, hotărârea prevăzută la alin.3 al aceluiaşi articol este supusă apelului în termen de 5 zile de la comunicare.
Conform dovezii de comunicare a sentinţei civile nr. 1223 din 20 iunie 2007, rezultă că hotărârea a fost comunicată reclamantei la data de 10 iulie 2007, iar apelul a fost declarat la 19 iulie 2007, cu depăşirea termenului de 5 zile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Direcţia Generală de Paşapoarte, criticând-o ca fiind nelegală motivat de faptul că, apelul a fost expediat la data de 16 iulie 2007, astfel cum rezultă din borderoul de expediţie de la acea dată, pe care îl anexează, în care, la poziţia 4, se regăseşte cererea de apel cu nr. 439734 ce formează obiectul prezentei cauze.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005, hotărârea tribunalului este supusă apelului în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă la curtea de apel competentă teritorial.
Acest termen se calculează pe zile libere, conform dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se ia în calcul nici ziua în care el începe să curgă şi nici ziua în care se împlineşte. Dacă termenul se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, el se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.
În speţă, din verificarea actelor dosarului se constată că sentinţa nr. 1223 din 20 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost comunicată reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte, cu respectarea cerinţelor legii, la data de 10 iulie 2007, dată consemnată de agentul procedural pe „Dovada de primire şi procesul verbal de predare" a sentinţei, (fila 22 din dosarul Tribunalului Iaşi).
În aceste condiţii, termenul de apel a început să curgă la data de 11 iulie 2007.
Procedând la calculul termenului de apel conform art. 101 C. proc. civ., reiese că 16 iulie 2007 era ultima zi în care reclamanta putea declara apelul în termenul de 5 zile prevăzut de art. 39 alin. (4) din Legea nr. 248/2005.
Cum reclamanta a declarat apel la data de 19 iulie 2007, cu depăşirea termenului prevăzut de lege, în mod legal Curtea de Apel Iaşi a respins apelul ca tardiv formulat.
Cu privire la criticile formulate în recurs de reclamantă conform cărora Decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală deoarece din borderoul de expediţie din data de 16 iulie 2007, poziţia 4, rezultă că cererea de apel cu nr. 439734, ce formează obiectul prezentei cauze, a fost expediată la acea dată, acestea sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor cauzei nu reiese că apelul declarat în prezentul dosar poartă numărul 439734, astfel încât să poată fi trasă concluzia că data expedierii este cea trecută în borderou, respectiv 16 iulie 2007.
Nici faptul că la poziţia 4 din borderou, indicată de recurentă, figurează „Tribunalul Iaşi" nu este o dovadă că „lucrarea" expediată reprezintă apelul declarat împotriva sentinţei 1223 din 20 iunie 2007 al acestei instanţe.
Reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte avea posibilitatea să formuleze cerere de repunere în termenul de apel, ceea ce nu a făcut.
Conform art. 103 C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.
Prin natura ei, cererea de repunere în termen este un incident procedural, motiv pentru care asupra ei se poate pronunţa doar instanţa competentă să soluţioneze calea de atac ori să îndeplinească un anumit act de procedură.
Acesta este motivul pentru care asupra unei cereri de repunere în termenul de declarare a apelului nu se poate pronunţa decât instanţa investită cu soluţionarea apelului.
Cum în speţă, reclamanta nu a formulat nici prin apelul declarat în cauză, nici ulterior, la termenul când s-a dezbătut apelul, cerere de repunere în termenul de apel, susţinerile din cererea de recurs nu pot fi primite.
Astfel fiind, se constată că Decizia atacată este legală, iar recursul va respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 114 din 5 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1413/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8490/2007. Civil → |
|---|
