ICCJ. Decizia nr. 1695/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1695
Dosar nr. 577/64/2007
Şedinţa publică din 13 martie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 344/S din 20 octombrie 2006, Tribunalul Braşov a admis în parte contestaţia formulată şi precizată de contestatorii S.O. şi S.E.L., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Codlea, prin primar, a anulat dispoziţia nr. 442 din 22 mai 2006 emisă de intimat şi a fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea către contestatori de despăgubiri în condiţiile legii speciale de stabilire şi plată a despăgubirilor, pentru imobilul înscris în C.F. 9898 Codlea, sau nr. top 2261-2262/1, lotul /1, având destinaţia de locuinţă, anexe gospodăreşti şi curte de 409,63 mp, reprezentând diferenţa dintre valoarea actualizată cu indicele inflaţiei a despăgubirii primită de contestatori şi valoarea corespunzătoare a imobilului şi prin care să instituie în favoarea acestora un drept de folosinţă special asupra imobilului înscris în aceeaşi C.F., sub nr. top 1161-2261/2 lotul /2.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de contestatori în contradictoriu cu intimatul Municipiul Codlea, s-a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Codlea şi a fost obligat intimatul Municipiul Codlea, prin primar, la plata către contestatori a sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, faţă de dispoziţiile Legii nr. 215/2001, actele şi faptele juridice de drept public sau privat săvârşite de autorităţile locale, în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale, sunt actele şi faptele comunei, oraşului sau municipiului însuşi, dacă au fost înfăptuite în limitele sau, cel puţin, cu prilejul exercitării funcţiei îndeplinite.
Restituirea în natură sau oferta de restituire în echivalent nu poate face decât obiectul actului de dispoziţie al persoanei juridice în al cărui patrimoniu se afla imobilul la data formulării cererii de restituire. Deşi Legea nr. 10/2001 vorbeşte despre imobilele aflate în administrarea primăriilor şi dispoziţiile emise de primar prin care se soluţionează cererile de restituire, prevederile acestei legi, coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 215/2001, conduc la concluzia că deciziile sau, după caz, dispoziţiile nu pot fi emise decât de persoanele juridice deţinătoare la care se referă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, dispoziţia contestată fiind emisă de Primarul municipiului Codlea ca organ executiv al persoanei juridice, în numele şi pe seama unităţii administrativ-teritoriale şi nu în nume propriu, acesta nu are calitate procesuală pasivă.
S-a mai reţinut, că imobilul care face obiectul pricinii a aparţinut contestatorilor şi a fost preluat de stat, în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata către contestatori a sumei de 73.484 lei, cu titlu de despăgubiri. Prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea formulată de contestatori cu motivarea că aceştia au fost îndestulaţi prin plata despăgubirilor la momentul preluării imobilelor, însă art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 evidenţiază domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, iar textul „acoperă sfera tuturor modalităţilor de preluare".
În afara reglementărilor acestei legi nu ar putea să rămână decât cazurile exceptate expres, cum este cel reglementat de art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Intimatul Municipiul Bucureşti a invocat prevederile HGR. nr. 498/2003, însă unul din principiile care guvernează sistemul de drept este cel al ierarhiei actelor normative, determinat, în principal, de categoria organelor emitente şi de poziţia lor ierarhică, în care legea ocupă locul central, iar intimatul a eludat prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, precum şi forţa juridică superioară a acesteia faţă de HGR. nr. 498/2003, emisă în vederea executării legii.
În privinţa măsurilor reparatorii la care sunt îndreptăţiţi contestatorii, s-a reţinut că imobilul compus din locuinţă, anexe gospodăreşti şi curte fiind înstrăinat numitului Ş.A. în temeiul Legii nr. 112/1995 şi a Legii nr. 18/1991, aceştia nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent.
Terenul cu destinaţie grădină, deşi nu a făcut obiectul unor acte de proprietate, nu poate fi restituit în natură, deoarece, contestatorii neavând calitatea de cetăţeni români, restituirea poate opera în modalitatea indicată expres de art. 2 alin. (1) din OUG nr. 184/2002, iar aceştia vor putea înscrie în C.F. dreptul ce le-a fost conferit asupra terenului, în condiţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pe baza dispoziţiei pe care intimatul trebuie să o emită conform prezentei hotărâri.
Tribunalul a mai reţinut că cererea contestatorilor privitoare la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată, raportat la prevederile art. 274 şi art. 275 C. proc. civ.
Deşi dispoziţiile legale cuprinse în Cap. II pct. 14 lit. B din HGR. nr. 480/2003 au obligat unitatea deţinătoare să adopte, în faza prealabilă, soluţia instituită de aceste prevederi, culpa procesuală a intimatului Municipiul Codlea rezidă în poziţia procesuală adoptată în cursul procesului, deoarece, potrivit art. 275 C. proc. civ., avea posibilitatea să recunoască la primul termen de judecată pretenţiile contestatorilor şi să ceară instanţei „să statueze asupra legalităţii actului normativ prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001".
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 53/Ap din 7 mai 2007, a respins apelul declarat de Municipiul Codlea, prin primar, împotriva acestei hotărâri şi a luat act că, în apel, intimaţii-contestatori nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut că apelul, care priveşte greşita obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată, nu este întemeiat. Acordarea cheltuielilor este justificată, deoarece, manifestând opunere la recunoaşterea dreptului contestatorilor şi după formularea contestaţiei, apelantul-pârât a provocat apărarea calificată pentru care au optat contestatorii, în scopul realizării cu succes a dreptului lor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea administrativ-teritorială Municipiul Codlea care, invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a arătat că justificarea adoptată de instanţa de judecată care susţine hotărârea pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temeinicie şi prejudiciază instituţia publică prin obligarea achitării cheltuielilor de judecată.
A susţinut recurenta, că şi-a îndeplinit toate obligaţiile care îi reveneau pentru soluţionarea notificării, aspect concretizat prin emiterea dispoziţiei atacată de contestatori. Nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece obligarea la plată se întemeiază pe ideea culpei procesuale, iar Normele metodologice impun unităţilor deţinătoare o anumită conduită pentru restituirea imobilelor preluate în baza Decretului nr. 223/1974, de la care nu s-a putut abate.
Faţă de prevederile cuprinse în Cap. II pct. 1.4 lit. B) din HG 498/2003, nu este în culpă procesuală, pentru că era obligată să adopte soluţia instituită de aceste prevederi neputând statua asupra legalităţii lor, atribut ce revine în mod exclusiv instanţei de judecată.
Intimaţii S.E.L. şi S.O. au formulat întâmpinare, prin care au cerut să se respingă recursul şi au solicitat ca recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Recurenta a invocat şi art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată la prima instanţă s-a făcut cu aplicarea corectă a prevederilor art. 274 şi urm. C. proc. civ.
Acordarea cheltuielilor de judecată, fundamentată pe culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul, reprezintă o sancţiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanşarea procesului, precum şi o modalitate de despăgubire a părţii care a câştigat procesul.
Repararea completă a pagubei suferite de partea care câştigă procesul este posibilă numai dacă îi sunt restituite, de partea care pierde procesul, toate cheltuielile făcute justificat de aceasta, iar în prezenta cauză recurenta este partea care a pierdut procesul.
Faptul că a emis dispoziţia nr. 442 din 22 mai 2006 şi că în soluţionarea notificării formulată la 5 decembrie 2001 recurenta a avut în vedere prevederile HG nr. 498/2003 şi nu pe cele înscrise în Legea nr. 10/2001, nu înlătură incidenţa dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
În prezenta cauză procesul s-a purtat din vina recurentei, care prin dispoziţia contestată nu a recunoscut dreptul intimaţilor contestatori la măsuri reparatorii, iar pe parcursul procesului şi-a făcut apărări susţinând că sunt aplicabile dispoziţiile Normelor metodologice, fără să recunoască pretenţiile notificatorilor, determinând astfel efectuarea de cheltuieli pentru ca intimaţii-contestatori să-şi poată realiza dreptul recunoscut de lege.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins, iar, conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimaţilor cheltuielile de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariul plătit avocatului, conform înscrisurilor anexate la întâmpinare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Unitatea administrativ teritorială municipiul Codlea împotriva deciziei nr. 53/Ap din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 153/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 130/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
