ICCJ. Decizia nr. 174/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 174.
Dosar nr. 3472/2/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 648 din 14 mai 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.E. şi a fost obligată pârâta SC N. SA să restituie în natură suprafaţa de 1855 mp teren situat în Bucureşti.
Instanţa a reţinut că terenul în litigiu a trecut fără titlu la stat, fiind aplicabil în cauză art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, pârâta neputând opune contractul de vânzare-cumpărare acţiuni în condiţiile în care acesta se referă la cota parte de 29,47% din acţiuni vândută către asociaţia N. PAS, SC N. SA fiind în continuare titular a 70,53% din capitalul social.
Apelul declarat de pârâta SC N. SA împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia civilă nr. 401 din 17 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Instanţa de apel a reţinut că reclamantul şi-a dovedit calitatea procesuală activă, lipsa certificatului de moştenitor nefiind un aspect important sub aspectul probaţiunii calităţii de moştenitor.
De asemenea, s-a constatat că instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în cauză neaplicându-se dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, întrucât este vorba de un imobil preluat de stat fără titlu.
Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că cererea dedusă judecăţii vizează procedura prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, neputându-se proceda la compararea titlurilor, care este o operaţiune juridică specifică acţiunii în revendicare.
Recursul declarat de pârâta SC N. SA a fost admis prin Decizia nr. 2640 din 31 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
S-a casat Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 648/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
S-a reţinut că terenul în litigiu a fost preluat de stat prin expropriere, în baza Decretului nr. 4 din 18 ianuarie 1972.
S-a impus casarea ambelor hotărâri pentru a se examina problema privatizării societăţii pârâte şi necesitatea participării în proces a A.P.A.P.S.
La rejudecare, reclamantul a depus la data de 21 septembrie 2004, o cerere precizatoare şi completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtelor SC N. SA şi A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) ca în conformitate cu art. 480 C. civ. şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să restituie reclamantului terenul în suprafaţă de 1855 mp situat în Bucureşti, preluat de stat fără titlu valabil.
În subsidiar, reclamantul a solicitat să se constate că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în condiţiile Legii nr. 10/2001 pentru terenul menţionat şi să fie obligate pârâtele să soluţioneze notificarea formulată de către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 1098 din 7 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, a fost obligată pârâta SC N. SA să procedeze la soluţionarea notificării nr. 3689 din 6 noiembrie 2001.
S-au respins celelalte capete de cerere, constatând că acestea se impun a fi analizate de către entitatea notificată.
Tribunalul a reţinut că este aplicabil în cauză art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel că SC N. SA trebuie să emită dispoziţie, potrivit legii, de restituire în natură a terenului, având în vedere că nu s-a făcut dovada privatizării integrale a societăţii pârâte, ci doar în proporţie de 29,47% din acţiuni.
Prin Decizia civilă nr. 146 A din 24 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a admis apelul declarat de pârâta SC N. SA, a fost schimbată în tot sentinţa apelată în sensul respingerii contestaţiei.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu a trecut cu titlu în proprietatea statului, iar compararea titlurilor conform art. 480 C. civ. iese din cadrul procesual al prevederilor Legii speciale nr. 10/2001.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu s-a lămurit situaţia juridică a terenului după anul 1957 şi până la exproprierea din 1972, terenul fiind împărţit între mai multe persoane fizice.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.E.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că dreptul de proprietate asupra terenului nu a ieşit niciodată din patrimoniul său, nefiind aplicabile în speţă dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În acest sens, recursul invocă dispoziţiile deciziei nr. 483/2003, pronunţată de Curtea Constituţională şi ale deciziei nr. 73/1995.
Recurentul mai arată că instanţa de apel trebuia să stabilească dacă pârâta SC N. SA are un titlu valabil.
A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Recurentul reclamant a declarat, la termenul de astăzi, că a formulat o acţiune în revendicare în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ.
Acţiunea în revendicare vizează terenul în suprafaţă de 1855 mp situat în Bucureşti.
De asemenea, recurentul personal a declarat că renunţă la judecata celorlalte capete de cerere.
Intimatele au fost de acord să se ia act de această renunţare, conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Astfel cum a reieşit din prezentarea istoricului acestui litigiu, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.
În atare situaţie, având în vedere că instanţele nu au analizat acţiunea în revendicare şi nu au comparat titlurile exhibate de părţi pentru a vedea care dintre ele este mai caracterizat se impune, în baza art. 312, art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamant, casarea atât a deciziei recurate cât şi a sentinţei civile nr. 10988 din 7 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi trimiterea cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Tribunalul este instanţa competentă de a soluţiona acţiunea în revendicare, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., datorită faptului că valoarea terenului revendicat depăşeşte 5 miliarde lei vechi potrivit precizării făcute de recurent cu ocazia concluziilor în fond.
Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.E. împotriva deciziei 146 din 24 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă 1098 din 7 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1747/2007. Civil → |
|---|
