ICCJ. Decizia nr. 176/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 176.
Dosar nr. 5388/3/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 septembrie 2005 la Judecătoria sectorului 5, H.E. a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să emită o decizie sau dispoziţie motivată, de soluţionare a notificării de restituire, în temeiul Legii nr. 10/2005, a apartamentului 45 din Bucureşti.
S-a arătat în motivarea cererii, că autorii săi M. şi C.S. au fost proprietarii apartamentului trecut în mod abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 iar după decesul părinţilor, reclamanta a rămas unica moştenitoare a acestora.
Prin sentinţa 6529 din 4 noiembrie 2005, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei H.E. şi a obligat Primăria Municipiului Bucureşti să se conformeze dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, în sensul de a se pronunţa o decizie motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent a apartamentului în litigiu.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 11 A din 5 ianuarie 2006 a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei, a anulat în totalitate sentinţa 6529/2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi a reţinut cauza spre rejudecare.
Soluţionând cauza pe fondul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, căruia i-a fost repartizat dosarul în mod aleatoriu în temeiul art. 95 din Regulamentul de Ordine Interioară, prin sentinţa 304 din 7 martie 2006, a admis acţiunea formulată de H.E. şi a obligat Municipiul Bucureşti prin primar să se pronunţe asupra notificării.
Curtea de Apel Bucureşti secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 406 din 5 octombrie 2006 a admis apelul declarat de Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 304 din 7 martie 2006.
Admiţând excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, a anulat sentinţa nr. 304/2006 şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti pentru judecarea pe fond a cererii de apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a invocat din oficiu necompetenţa sa materială de a soluţiona apelul, reţinând că astfel tribunalul nu a soluţionat apelul faţă de competenţa jurisdicţională în primă instanţă a judecătoriei.
Împotriva acestei decizii 406 din 5 octombrie 2006 a declarat recurs H.E., arătând în esenţă că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiunile Deciziei IX din 20 martie 2006 dată în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit obligatoriu că instanţa competentă să soluţioneze litigiile de natura celui ce formează obiectul cauzei este secţia civilă a tribunalului, în a cărui rază teritorială îşi are sediul persoana juridică.
Recursul este întemeiat.
Prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit că instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului de a emite o decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secţia civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială îşi are sediul persoana juridică respectivă.
Faţă de competenţa în primă instanţă a tribunalului, în mod corect Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat pe fond acţiunea reclamantei H.E., prin sentinţa civilă nr. 304 din 7 martie 2006.
În atari condiţiuni şi în aplicarea art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a apelului împotriva deciziei nr. 304/2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a, revenea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Întrucât prin Decizia 406 din 5 octombrie 2006 Curtea de apel Bucureşti s-a dezinvestit de soluţionarea apelului, lăsându-l nerezolvat, în temeiul art. 313 C. proc. civ. se impune admiterea recursului declarat de H.E. şi casarea cu trimitere a deciziei 406 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta H.E., împotriva deciziei civile nr. 406 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe pentru soluţionarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1912/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 174/2007. Civil → |
|---|
