ICCJ. Decizia nr. 1805/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1805
Dosar nr. 363/2/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 2023/2005, contestatoarea B.S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul primarul general al municipiului Bucureşti, anularea Dispoziţiei nr. 4013 din 7 martie 2005 emisă de către acesta prin care a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, ca nedovedită, şi pe cale de consecinţă să se dispună restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 170,45 mp şi construcţie.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă 1206 din 21 octombrie 2005 a admis contestaţia formulată de contestatoarea B.S. şi a anulat Dispoziţia nr. 4013 din 7 martie 2005 emisă de Primăria municipiului Bucureşti. Totodată a fost obligat primarul general al municipiului Bucureşti să emită dispoziţie motivată de acordare a măsurilor reparatorii de restituire în natură corespunzătoare cotei reclamantei-contestatoare de 3/8 din imobilul situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 170,45 mp şi construcţie.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că B.S. a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat a fi restituit în natură prin notificarea nr. 335 din 29 august 2001, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25198/1947 şi că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 213 A din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a fost respins apelul declarat de primarul municipiului Bucureşti, cu motivarea că în privinţa termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 instituit pentru a fi depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori calităţii de moştenitor, în mod corect instanţa de fond a reţinut incidenţa prevederilor Legii nr. 247/2005 a cărei raţiune este tocmai aceea de a fi soluţionate cererile având ca obiect proprietatea asupra imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs municipiul Bucureşti prin primarul general, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanţele nu au avut în vedere faptul că reclamanta, în tot timpul acordat de lege completării dosarului, nu a depus la dispoziţia comisiei acte din care să reiasă cu certitudine calitatea de persoană îndreptăţită asupra imobilului revendicat, în sensul depunerii actului de proprietate.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critici le formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 şi republicată, persoana îndreptăţită are obligaţia de a depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi orice înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire, până la data soluţionării notificării.
Totodată, unitatea deţinătoare are obligaţia de a lua în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate.
Cu toate acestea, critica recurentului-pârât nu poate fi primită ţinând seama că dispoziţiile legale în materie prevăd că în cazul în care unitatea notificată apreciază că actele depuse sunt insuficiente, aceasta are obligaţia să comunice în scris faptul că fundamentarea şi emiterea dispoziţiei de restituire sunt condiţionate de completarea materialului probator. Or, această obligaţie a fost nesocotită de către Primăria municipiului Bucureşti.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art.. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 213 A din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1812/2007. Civil → |
|---|
