ICCJ. Decizia nr. 1812/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1812
Dosar nr.11826/1/200.
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 mai 2005, sub nr. 974 pe rolul Tribunalului Braşov, M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. şi M.G.I. au solicitat în contradictoriu cu municipiul Făgăraş, anularea dispoziţiei nr. 497 din 27 aprilie 2005 emisă de pârât prin reprezentantul său legal şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor băneşti în cuantum de 150.000 dolari SUA, pentru imobilul teren în suprafaţă de 14400 mp, înscris în C.F. nr. 319 Făgăraş sub nr.top. 2943/2/2010
În motivare s-a arătat că imobilul solicitat a fost naţionalizat în anul 1948 în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 2505/1941, fără respectarea prevederilor art. 2 alin. (6) din Decretul de naţionalizare, precum şi fără a fi respectate prevederile art. 8 şi art. 16 alin. (3) din Constituţia României din 1938, în vigoare la data naţionalizării.
La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2005 reclamanţii au precizat acţiunea pe care au promovat-o în sensul că au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a suprafeţei de teren în litigiu, care nu a fost afectată de lucrări de investiţii pentru interes public, iar pentru suprafaţa ce a fost afectată, să se dispună, în principal, acordarea de despăgubiri băneşti conform valorii de piaţă a imobilului iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 349/2005, Tribunalul Braşov a respins contestaţia formulată de reclamanţii M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. şi M.G.I., în contradictoriu cu intimatul municipiul Făgăraş prin primar, reţinând că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în anul 1941, astfel că el nu face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea 10/2001.
S-a mai reţinut că reclamanţii nu pot uza de dispoziţiile legii speciale, putând folosi calea dreptului comun pentru a obţine desfiinţarea titlului în temeiul căruia acest imobil a trecut în proprietatea statului şi retrocedarea lui.
Apelul declarat şi motivat în termenul legal de către reclamanţii M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. şi M.G.I. a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 105/Ap din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, imobilul în litigiu nu face parte din categoria celor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,acesta fiind preluat prin Decretul-lege 2505/1941, deci anterior perioadei de referinţă prevăzută de Legea 10/2001.
În contra acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. şi M.G.I., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
În mod greşit instanţele au reţinut că data la care a operat transferul de proprietate privind imobilul în litigiu din patrimoniul proprietarei tabulare în patrimoniul statului este data de 3 septembrie 1941, respectiv data apariţiei Decretului-lege 2505/1941;
Instanţele au reţinut în mod eronat faptul că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001;
O altă critică priveşte faptul că imobilul în litigiu nu a fost individualizat în anexele Decretului-lege nr. 2505/1941 fiind preluat în fapt de Statul Român în anul 1948, dată la care s-a efectuat tabelul parcelar.
În final, recurenţii-reclamanţi sunt nemulţumiţi şi de faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra petitului nr. 2 din cerere, susţinere cu privire la faptul că naţionalizarea a operat numai pentru o suprafaţă de 13.310 mp împrejurare ce rezultă din tabelul parcelar întocmit în anul 1948, iar faţă de aceasta, diferenţa de 1040 a fost preluată de Statul Român fără nici un titlu.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 1 alin. 1( )din Legea nr. 10/2001 statuează că „imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor si nerestituite se restituie, de regula, în natura".
Din economia textului mai sus arătat se înţelege că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 se referă la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945-2 decembrie 1989, singura excepţie admisă de lege fiind rechiziţiile efectuate în temeiul Legii nr. 139/1940.
La fila 18 (dosar fond) reclamanţii au precizat acţiunea în sensul că au solicitat să se dispună restituirea în natură a suprafeţei din imobilul în litigiu, care nu a fost afectată de lucrări de investiţii în interes public, iar pentru suprafaţa ce a fost afectată, să se dispună, în principal, acordarea de despăgubiri băneşti conform valorii de piaţă a imobilului iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform procedurii instituită de Legea nr. 247/2005.
Or, imobilul în litigiu a fost individualizat în anexele Decretului-lege de expropriere adoptat la data de 3 septembrie 1941, în cuprinsul căruia se prevede în mod expres că bunurile imobile care formează obiectul exproprierii trec în proprietatea statului, de la apariţia lui, respectiv 3 septembrie 1941, astfel că nu intră sub imperiul Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.S., N.M., M.O.M., M.R.I., I.G.I. şi M.G.I. împotriva deciziei nr. 105/Ap din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1805/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1333/2007. Civil → |
|---|
