ICCJ. Decizia nr. 1904/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1904
Dosar nr. 740/32/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ reclamantul B.D. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judeţului Neamţ, contestaţie împotriva dispoziţiei comunicată prin adresa nr. 16444 din 12 decembrie 2005 prin care i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 719 mp situat în Piatra Neamţ.
Prin sentinţa civilă nr. 1268 din 29 martie 2006 Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, calificând acţiunea drept o contestaţie împotriva respingerii notificării reglementată de art. 24 alin. (3) din Legea 10/2001.
După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Neamţ, la termenul din 22 noiembrie 2006 reclamantul şi-a modificat acţiunea arătând că în contradictoriu cu Primarul Municipiului Piatra Neamţ solicită să fie repus în termenul de formulare a notificării întrucât, din cauza vârstei înaintate şi a stării sănătăţii nu s-a încadrat în termenul prevăzut de lege pentru formularea notificării. A mai arătat că a stăruit în redobândirea proprietăţii asupra terenului prin cererile pe care le-a formulat, după anul 1991, către autorităţile locale.
Prin sentinţa civilă nr. 32 C din l0 ianuarie 2007 Tribunalul Neamţ a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a reţinut că procedura prin care se urmăreşte restituirea imobilelor sau acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001 se deschide prin formularea unei notificări, prin intermediul executorului judecătoresc, către persoana deţinătoare a imobilului.
Reclamantul nu s-a adresat în termenul legal deţinătorului imobilului, astfel încât cererea de repunere în termen este lipsită de suport.
S-a mai reţinut, de asemenea, că notificarea formulată în temeiul Legii 10/2001 reprezintă manifestarea de voinţă a persoanei îndreptăţite de a beneficia de măsurile reparatorii, iar instanţa nu se poate substitui voinţei părţii prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de notificare.
Apelul declarat de reclamantul B.D. a fost respins prin Decizia civilă nr. 330 din 10 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs reclamantul B.D., învederând că este unicul moştenitor al proprietarului iniţial al terenului şi că a formulat cerere de restituire a acestui imobil după apariţia Legii 247/2005. De asemenea, din cauza stării de sănătate a fost împiedicat să formuleze notificarea în termenul stabilit de Legea 10/2001.
Recurentul nu a indicat expres temeiul juridic al recursului, însă analiza criticilor formulate permite încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Analizând probatoriile administrate în cauză s-a constatat că reclamantul nu a formulat notificarea în termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
Pentru neformularea notificării în termenul legal şi în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001 reclamantul recurent este decăzut din dreptul de a solicita injustiţie restituirea în natură a imobilului şi, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reţinute.
În consecinţă, hotărârea pronunţată în cauză este legală, iar recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 330 din 10 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 1728/2007. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
