ICCJ. Decizia nr. 197/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 197.
Dosar nr. 1088/32/200.
Şedinţa publică din 2 martie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 266 din 24 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de numiţii V.G. şi G.F. în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Piatra Neamţ, împotriva dispoziţiei nr. 425 emisă la data de 3 martie 2006.
Instanţa a reţinut că în mod corect intimatul a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, stabilind că aceasta a fost formulată abia la 3 februarie 2006, deci mult peste termenul–limită prevăzut de art. 22 din legea menţionată.
Prin Decizia civilă nr. 226 din 13 noiembrie 2006, Curtea de apel Bacău a admis apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o, trimiţând cauza spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă.
Instanţa de apel a reţinut că primul demers pentru restituirea proprietăţii expropriate a fost făcut de mama contestatorilor, G.Fl., în prezent decedată, care s-a adresat la 19 iulie 2001 Prefectului judeţului Neamţ. În acest context, demersurile făcute de contestatori constituie doar o revenire la notificarea iniţială, la care intimatul avea obligaţia să răspundă iar instanţa de fond trebuia să se pronunţe pe fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat în drept intimatul Primarul municipiului Piatra Neamţ, susţinând în esenţă că notificarea adresată de autoarea contestatorilor nu poate produce efecte juridice întrucât nu a fost transmisă prin intermediul unui executor judecătoresc.
Dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În faza recursului nu s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri noi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
În mod cert autoarea contestatorilor a formulat la data de 19 iulie 2001 notificare în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea unei proprietăţi ce i-a fost expropriată.
Or, această împrejurare nu poate însemna decât că pretenţia persoanei îndreptăţite la restituirea imobilului a fost adusă la cunoştinţa efectivă a unei entităţi cu atribuţii în domeniu, în interiorul termenului-limită prevăzut de lege, situaţie în care nu se poate considera că lipsa condiţiei de formă prevăzută la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, ar putea conduce la pierderea dreptului în substanţa lui.
În acest sens sunt şi prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul.
În consecinţă, soluţia instanţei de apel, de a se casa sentinţa tribunalului, dispunându-se reluarea judecăţii pe fond, este legală şi temeinică, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piatra Neamţ împotriva deciziei 226 din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 221/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 201/2007. Civil → |
|---|
