ICCJ. Decizia nr. 208/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Dosar nr. 1643/2010
Dosar nr. 85/39/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, sub nr. 85/39/2009, L.G. şi L.D. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimatul G.V., să se dispună revizuirea deciziei nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuienţii au arătat, în motivarea căii de atac, în esenţă, că Decizia sus-menţionată este potrivnică deciziei nr. 208 din 10 mai 2007 a aceleiaşi instanţe, dispoziţiile acestora fiind contradictorii şi neputând fi puse în executare.
Intimatul G.V. a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 53 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de revizuire reţinând următoarele:
- Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere şi dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
- În interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai o hotărâre prin care instanţa a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauză, deoarece calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecăţii.
- Din această perspectivă, Curtea de Apel Suceava a procedat în prealabil la calificarea exactă a cererii, apreciind în consecinţă că, în speţă, hotărârea susceptibilă de revizuire este sentinţa civilă nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava prin care s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă pentru revendicare formulată de revizuienţi împotriva aceluiaşi intimat şi nu Decizia nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, care o menţine pe cea dintâi prin respingerea, ca nefondat, a recursului revizuienţilor L.G. şi L.D.
- Soluţia este susţinută şi prin raportare la Decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, prin care, admiţându-se apelul revizuienţilor, s-a schimbat în totalitate sentinţa civilă nr. 60 din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei Rădăuţi, respingându-se, ca nefondată, acţiunea reclamantului G.V., pentru anulare titlu de proprietate, irevocabilă prin Decizia nr. 329 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
- Deşi evocă fondul cauzei, Decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava este anterioară sentinţei civile nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava, susceptibilă de a încălca autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
S-a mai avut în vedere că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de - al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.
În speţă, din ansamblul probator al cauzei, rezultă fără echivoc că în cel de-al doilea proces nu s-a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, chiar dacă instanţa de revendicare şi-a întemeiat soluţia pe cea a instanţei de anulare titlu de proprietate.
Prin sintagma „una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
Ori, în speţă, deşi între cele două cauze există identitate de părţi, nu este dată identitatea de obiect (revendicare şi, respectiv, anulare titlu de proprietate) şi nici de cauză, astfel încât nu este dată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 1201 C. civ.
Constatând că între dispozitivele celor două hotărâri invocate nu există contrarietate în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost respinsă cererea de revizuire, ca nefondată.
Împotriva menţionatei decizii au formulat şi motivat recurs, în termen legal revizienţii L.G. şi L.D., pentru motive de nelegalitate, critica vizând următoarele aspecte:
Instanţa investită cu soluţionarea cererii de revizuire nu a cercetat fondul cauzei pronunţând Decizia de respingere doar pe baza interpretării rigide a unor condiţii procedurale, considerând în final că nu sunt întrunite cerinţele triadei prevăzute de art. 120l C. civ.
Calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecăţii, dar, în speţa de faţă, nu a cercetat şi corectat eroarea flagrantă săvârşită prin respingerea acţiunii în revendicarea unui teren deţinut fără drept de către intimatul G.V., (deşi acesta promovase o acţiune în anularea titlului de proprietate al revizuenţilor, în care era înscris terenul din litigiu, acţiune ce i-a fost respinsă irevocabil).
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de revizuire, revizuenţii au solicitat să se dispună revizuirea deciziei nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel Suceava a apreciat că, în speţă, hotărârea susceptibilă de revizuire este sentinţa civilă nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava prin care s-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă pentru revendicare formulată de revizuienţi împotriva aceluiaşi intimat şi nu Decizia nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, care o menţine pe cea dintâi prin respingerea, ca nefondat, a recursului revizuienţilor L.G. şi L.D.
Prin Decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, s-a admis apelul revizuienţilor, s-a schimbat în totalitate sentinţa civilă nr. 60 din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei Rădăuţi, respingându-se, ca nefondată, acţiunea reclamantului G.V., pentru anulare titlu de proprietate, irevocabilă prin Decizia nr. 329 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Este de observat că deşi între cele două cauze exista identitate de părţi nu este îndeplinită cerinţa autorităţii de lucru judecat în sensul că obiectul este diferit.
Astfel, sentinţa civilă nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava a fost pronunţată într-un dosar de revendicare iar Decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, a avut ca obiect anulare titlu proprietate.
Or, prin „una şi aceeaşi pricină" se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, astfel încât nu este dată îndeplinirea cumulativă a cerinţelor art. 1201 C. civ.
În conformitate cu art. 1201 C. civ. „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate".
Aşadar, instanţa sesizată cu cererea de revizuire nu putea ignora dispoziţiile legale, respectiv art. 1201 C. civ., sens în care recursul de faţă se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursul declarat de revizuenţii L.G. şi L.D. împotriva deciziei nr. 53 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8156/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8488/2007. Civil → |
|---|
