ICCJ. Decizia nr. 8488/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8488/2007
Dosar nr. 2330/86/200.
Şedinţa publică din 19 decembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1065 din 2 decembrie 2005 Tribunalul Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Suceava a admis acţiunea formulată de reclamanta N.A., a anulat dispoziţia nr. 558/2003 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 70 mp teren situat în oraşul Fălticeni, judeţul Suceava, teren preluat în mod abuziv de stat din patrimoniul autoarei sale N.F., în baza unui act de donaţie care însă nu îndeplinea cerinţele legale.
Cum terenul, (în suprafaţă de 70 mp şi nu de 170 mp cât a invocat reclamanta prin notificarea nr. 404/2001 a BEJ H.V.), nu este în prezent liber instanţa a reţinut că reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii prin echivalent.
În baza hotărârii judecătoreşti menţionate Primarul Municipiului Fălticeni a emis o nouă dispoziţie, anume dispoziţia nr. 1160 din 18 august 2006, prin care a propus acordarea de despăgubiri reclamantei în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru suprafaţa de 70 mp teren.
Prin cererea dedusă judecăţii la data de 19 septembrie 2006 reclamanta N.A. a solicitat acordarea de despăgubiri, în procedura Legii nr. 10/2001 pentru construcţia care a fost edificată în oraşul Fălticeni care a fost demolată ulterior preluării precum şi pentru o suprafaţă de 250 mp teren situat la aceeaşi adresă.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că Primăria Fălticeni căreia i-a notificat pretenţiile a analizat doar în parte solicitările sale şi, în mod eronat, nu i-a acordat despăgubiri pentru întregul imobil preluat de stat în mod abuziv.
Prin sentinţa civilă nr. 173 din 30 ianuarie 2007 Tribunalul Suceava a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că suprafaţa de 70 mp teren a fost restituită reclamantei prin sentinţa civilă nr. 1065/2005 a Tribunalului Suceava iar pentru construcţia demolată aceasta nu a formulat notificare.
Referitor la teren, prima instanţă reţine că reclamanta a formulat notificare doar pentru o suprafaţă de 170 mp, astfel cum rezultă şi din considerentele dispoziţiei nr. 1160/2006, însă din probatoriul administrat rezultă că doar o suprafaţă de 0,70 ha teren a fost preluată în patrimoniul statului, fără ca petenta să fi dovedit preluarea de către stat şi a vreunei alte suprafeţe de teren, motiv pentru care i s-au acordat doar pentru 0,07 ha măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta susţinând că prin notificarea nr. 404/2002 şi precizările formulate la 28 noiembrie 2001 a cerut acordarea de despăgubiri pentru un imobil, inclusiv pentru construcţie – o casă, bucătărie şi anexe gospodăreşti – care erau edificate pe terenul situat în str. , construcţii preluate în mod abuziv de stat şi ulterior demolate. Totodată reclamanta invocă că prin menţiunile certificatului nr. 1864 din 16 martie 1990 a dovedit că suprafaţa de teren deţinută de autoarea sa era de 170 mp şi nu de 70 mp sens în care solicită completarea probatoriilor.
Prin Decizia civilă nr. 173 din 23 mai 2007 Curtea de Apel Suceava a respins apelul ca nefondat.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că din examinarea efectivă a notificării nr. 404/2001 rezultă că reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii doar pentru terenul preluat de stat, nu şi pentru construcţii, concluzie care nu poate fi dedusă din folosirea expresiei mai cuprinzătoare de „imobil".
Reţine instanţa de apel şi faptul că menţiunile din evidenţele fiscale referitoare la întinderea proprietăţii reclamantei sunt irelevante cât timp în raport de probatoriul administrat rezultă cu evidenţă faptul că în proprietatea statului s-a preluat doar o suprafaţă de 70 mp şi nu 170 mp teren cât susţine aceasta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidenţa art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ.
În motivarea recursului reclamanta arată că instanţele de fond nu au luat în considerare toate înscrisurile depuse şi i-a refuzat, în mod nejustificat, administrarea unor probe – expertiză tehnică şi martori – utile soluţionării cauzei.
Reclamanta susţine că se impunea în scopul stabilirii întinderii suprafeţei de teren deţinută de autoarea sa verificarea şi a actelor persoanelor (vânzătorilor) de la care aceasta a dobândit prin cumpărare proprietatea şi concordanţa menţiunilor cu cele trecute în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autoarea sa cu menţiunea că numai parţial, în prezent, pe acest teren este edificat un bloc de locuinţe (teren pentru care au primit măsuri reparatorii), bloc care însă nu afectează amplasamentul terenului pe care a fost edificată casa de locuit a autoarei pentru care nu a primit nici un fel de despăgubire.
Totodată, reclamanta susţine că a solicitat acordarea de despăgubiri atât pentru terenul preluat de stat cât şi pentru construcţiile demolate prin cele trei notificări, două înregistrate sub nr. 404/2001 şi cea de-a treia sub nr. 799/2001, cu menţiunea că este de acord să primească un alt teren în compensarea celui preluat de stat în măsura în care nu-i poate fi restituit în natură.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.
Totodată, potrivit art. 914 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Cu alte cuvinte, instanţa de recurs este în imposibilitate să verifice legalitatea hotărârilor judecătoreşti recurate ori de câte ori instanţele de fond au omis să intre în cercetarea fondului pricinilor ce le sunt deduse judecăţii şi omit să stabilească împrejurările de fapt ale acestora.
Or, în speţă, cu privire la pretenţiile reclamantei referitoare la acordarea unei despăgubiri pentru construcţiile situate în oraşul Fălticeni, şi care ar fi fost preluate de stat odată cu terenul deţinut de autoarea sa la aceeaşi adresă, în baza unei donaţii a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentinţa civilă nr. 106 din 16 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, instanţele de fond au reţinut că nu pot face obiect al analizei în procedura Legii nr. 10/2001, întrucât reclamanta nu a formulat o notificare, cerinţă prevăzută de art. din Legea nr. 10/2001.
Or, verificând lucrările dosarului se constată că reclamanta a formulat pe lângă notificarea transmisă sub nr. 404 din 8 noiembrie 2001 de BEJ N.V. (f. 18 dos. 2330/8/2006) în care a pretins despăgubiri „atât pentru demolarea casei cu trei camere cât şi pentru restul anexelor – 2 magazii mari" dar şi pentru suprafaţa de teren pe care autoarea sa a deţinut-o prin cumpărare, şi o a doua notificare, înregistrată sub nr. 799 din 28 decembrie 201 la Primăria oraşului Fălticeni (f. 14 dos. nr. 2330/2006) în care reiterează pretenţiile formulate cu privire la imobilul situat în str. , anume a cerut restituirea terenului şi daune pentru demolarea construcţiilor.
Or, din cuprinsul sentinţei civile nr. 1065 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Suceava ca, de altminteri, şi al dispoziţiei nr. 1160 din 18 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Fălticeni în executarea hotărârii judecătoriei menţionate rezultă că unitatea deţinătoare, Primarul Municipiului Fălticeni, în soluţionarea notificării nr. 404/2001 a analizat exclusiv cererea reclamantei pentru restituirea în natură a suprafeţei de 170 mp teren situat în Municipiul Fălticeni, fără a se analiza, nici în procedura administrativă şi nici în cea judiciară, pretenţia reclamantei cu privire la construcţiile care ar fi existat pe acest teren şi care ar fi fost preluate de stat iar apoi demolate.
Totodată, din lucrările dosarului nu rezultă că entitatea deţinătoare ar fi analizat şi soluţionat notificarea înregistrată sub nr. 799/2001 prin care reclamanta reitera, în mod explicit, solicitarea de a-i fi acordate despăgubiri pentru construcţiile demolate şi terenul aferent, caz în care aceasta era în drept să se adreseze în justiţie pentru valorificarea dreptului pretins.
Aşa fiind, cum în mod necontestat reclamanta a formulat prin notificare pretenţii şi în legătură cu anumite construcţii care au fost preluate de stat şi despre care afirmă că nu ar fi fost demolate de autoarea sa, astfel cum se menţionează în înscrisul intitulat „acceptare" datat 26 octombrie 1978 (f. 17 dos. nr. 2330186/2006 al Tribunalului Suceava) instanţele aveau a verifica şi dispune cu privire la această cerere.
Totodată, instanţele de fond aveau a verifica şi stabili dacă există identitate între suprafaţa de teren solicitată prin notificare a nr. 404/2001, soluţionată prin dispoziţia nr. 558/2003 a Primarului oraşului Fălticeni care a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1065/2005 a Tribunalului Suceava (hotărâre în baza căreia a fost emisă ulterior dispoziţia nr. 1160/2006 a Primarului oraşului Fălticeni) şi cea solicitată prin notificarea nr. 799/2001 şi a dispune în consecinţă.
În acest context al analizei este de menţionat că simpla trimitere în considerentele hotărârii la chestiunile care au făcut obiectul judecăţii finalizată prin pronunţarea sentinţei civile nr. 1065/2005 a Tribunalului Bucureşti nu echivalează cu o motivare a hotărârii în sensul art. 261 pct. C. proc. civ. şi cu atât mai puţin trimiterile la dispoziţia nr. 1160/2006 a Primăriei Municipiului Fălticeni, dispoziţie emisă în executarea sentinţei arătate.
Aşa fiind, cum instanţele de fond au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului împrejurările de fapt ale cauzei nefiind pe deplin stabilite Înalta Curte în baza art. 312 alin. (5) coroborat cu art. 314 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa Decizia recurată şi va trimite pricina curţii de apel, ca în baza efectului devolutiv, şi reia judecata apelului declarat de reclamantă cu observarea celor mai sus arătate.
În rejudecare, instanţa de apel va analiza, sub formă de reparări, şi celelalte aspecte invocate de reclamantă prin recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei nr. 173 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 208/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8487/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
