ICCJ. Decizia nr. 8156/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8156
Dosar nr. 8579/44/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006 – C 7
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A fost respinsă, prin sentinţa civilă nr. 1475 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, acţiunea reclamanţilor S.I., S.G., S.P. şi Z.V., în care au pretins anularea dispoziţiilor cu numerele 1096 din 16 decembrie 2004, 1187 şi 1188, ambele eliberate la 13 ianuarie 2005, dispoziţii ale Primăriei municipiul Galaţi prin care, nominal, s-a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului apreciat ca imposibil de restituit în natură, situat în Galaţi, constă în sumele de 47.376.364 lei, de 94.692.729 şi respectiv de 236.731.822 lei, în limita cărora urma a se acorda titluri de valoare nominale folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Soluţia de respingere a acţiunii în anulare a fost menţinută în apel, potrivit deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, prin respingerea apelului reclamanţilor, cu aceeaşi motivare care justifică imposibilitatea restituirii în natură a imobilului. În acest sens, s-a avut în vedere că, în funcţie de expertiza, necontestată în cauză, terenul imobilului este afectat de lucrări de sistematizare, fiind străbătut de reţele de alimentare a construcţiilor din zonă şi s-a apreciat că imobilul se încadrează în dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva susmenţionatei decizii a curţii de apel au declarat recurs reclamanţii care, în principal, îşi susţin cererea în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu art. 304 pct. 7 acelaşi cod în condiţia în care considerentele deciziei date în apel sunt străine criticilor aduse în apel, iar în temeiul prevederilor art. 105. alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 261 C. proc. civ. consideră că drepturile lor au fost lezate în situaţia în care instanţa de apel trebuia să-şi argumenteze Decizia sa.
În subsidiar, recurenţii îşi întemeiază recursul şi pe pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., sens în care pretind acordarea măsurilor reparatorii prin restituirea în natură, astfel cum demonstrează probele cauzei.
Pornind de la concluziile expertului, care arată că pe terenul în litigiu sunt construcţii cu caracter temporar, respectiv magazine de piese auto, iar nu construcţii autorizate definitiv, răspunsul acestuia la obiecţiuni denotă, astfel cum consideră recurenţii, posibilitatea restituirii în natură. Ori, susţin recurenţii, o astfel de probă a fost ignorată, instanţa necercetând nici o dovadă pertinentă cauzei.
Caracterul provizoriu al construcţiilor de tip chioşc, cu desfacere piese auto, evidenţiat de acte, dar şi de expertiza topo, a fost enunţat în criticile de fond ale apelului. Ori, un asemenea aspect, susţin recurenţii, a fost omis de către instanţa de apel, astfel încât, prin aceasta, au fost vătămaţi în drepturile lor.
În acelaşi timp recurenţii fac trimiteri la adrese, schiţe şi alte probe care, în opinia lor, demonstrează că se poate restitui în natură imobilul, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 2, art. 7, alin. (1), art. 9 şi art. 10 din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată.
Deliberând, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele raţiuni:
Fără îndoială că nemotivarea de către instanţă sau, pur şi simplu, omisiunea de a se pronunţa asupra criticilor formulate în calea de atac ar putea prejudicia, de principiu, calitatea actului de justiţie, dar, în special, ar nesocoti apărările şi, până la urmă, drepturile invocate de părţi.
De altfel, lipsa unei argumentări, din partea instanţei, în funcţie de criticile aduse în calea de atac a apelului, poate echivala cu o nemotivare, ceea ce determină o sancţiune civilă în sensul dispoziţiilor art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
Folosirea unei argumentări generice în sensul că s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, cu o interpretare corectă a probelor, nu lămureşte problemele supuse analizei, nu dă nici o replică sau vreun răspuns la criticile puse în discuţie şi înseamnă, până la urmă, o încălcare din punct de vedere procedural a drepturilor reclamanţilor.
În acelaşi timp, însă, nu trebuie absolutizată o astfel de situaţie cu consecinţa prevăzută de art. 105 C. proc. civ. deoarece în cauză se reţine că nu s-a cercetat fondul pentru a elucida problema dacă este posibil, în baza unor probe pertinente, să se dispună asupra restituirii în natură a imobilului, despre care susţine că ar fi afectat de reţele, de edificii, uşor demontabile din moment ce au autorizaţii provizorii, pe un termen limitat.
Or, neabordarea unor asemenea chestiuni, puse în discuţie, prin criticile din apel, necesită casarea cu trimitere în temeiul art. 312 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., în situaţia neabordării fondului, în pofida probelor administrate deja şi care sunt necesar a fi completate în privinţa fondului dreptului pretins încălcat. Orice mijloc de dovadă, inclusiv expertiza topo trebuie să ofere date certe asupra posibilităţii sau nu de restituire a imobilului în natură, terenul fiind afectat de reţele ca şi de edificii pentru care urmează să se stabilească dacă au caracter provizoriu sau nu, sunt sau nu demontabile ori de sine stătătoare.
Pentru a se elucida toate aceste chestiuni este necesar ca instanţa de trimitere să completeze probatoriul prin orice mijloc de probă permis de lege, pentru a conchide asupra măsurii reparatorii cuvenite în temeiul art. Legii nr. 10/2001 şi să aibă în vedere toate celelalte aspecte invocate în criticile aduse în calea de atac folosită în cauză.
De aceea, instanţa de trimitere, în temeiul art. 297 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 219/2005 va rejudeca şi va conchide potrivit coroborării tuturor probelor pe care părţile le-au invocat în apărarea, în susţinerea drepturilor lor, deduse judecăţii.
Drept consecinţă, în limitele prezentate, se va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii S.I., S.G., S.P. şi Z.V. împotriva deciziei civile nr. 32/A din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi pe fond admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 1475 din 31 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8175/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 208/2007. Civil → |
|---|
