ICCJ. Decizia nr. 2116/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2116
Dosar nr. 11663/1/200.
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secţia civilă, la 4 aprilie 2006, reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului B.V. pentru o perioadă de trei ani.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la 22 februarie 2006 pârâtul a fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Prin sentinţa civilă nr. 178/D din 10 aprilie 2006 Tribunalul Satu Mare, secţia civilă, a admis în parte acţiunea şi a dispus restrângerea dreptului pârâtului la libera circulaţie pe teritoriul Franţei pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că din declaraţia pe proprie răspundere a pârâtului precum şi din actul depus de reclamantă la fila 34 din dosar (talon) a rezultat că pârâtul a fost înapoiat de către Organele de Poliţie din Franţa la 22 februarie 2006 pe motiv de şedere ilegală.
România, aşa cum rezultă din Strategia naţională privind migraţia pentru perioada 2004-2006, aprobată prin HG nr. 616/2004, a susţinut necesitatea încheierii de acorduri bilaterale privind readmisia cetăţenilor proprii şi a celor din state terţe în vederea prevenirii, reducerii migraţiei ilegale în şi din ţară, contribuind la apărarea ordinii de drept internaţional privind exercitarea unui control asupra migraţiei ilegale, precum şi la respectarea drepturilor omului.
Cu privire la perioada restrângerii dreptului la libera circulaţie, instanţa a apreciat că perioada de 3 ani este neîntemeiată, stabilind o perioadă de 30 de zile. Măsura dispusă a vizat doar teritoriul Franţei, întrucât dispoziţiile art. 52 se referă la situaţiile prevăzute de art. 40 din lege.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 98 din 7 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă. Sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că s-a dispus restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei pe o perioadă de 6 luni.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că termenul de 30 de zile stabilit de prima instanţă este mult prea redus, el şi expirând până la soluţionarea apelului deoarece declanşarea căii de atac nu suspendă executarea hotărârii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri reluând, în motivare, conţinutul cererii de chemare în judecată.
Astfel, la 22 februarie 2006 intimatul a fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară. In temeiul dispoziţiilor art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani ... cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Instanţa a motivat greşit restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie numai pe teritoriul Franţei invocând doar art. 38 şi art. 39, fără a lua în considerare art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Deşi recurentul nu a indicat temeiul de drept al criticilor formulate, instanţa a apreciat că acestea pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a fost analizată hotărârea atacată, reţinând următoarele:
Conform art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetăţean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie în străinătate, instituită în condiţiile art. 38, trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepţia celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.
Întrucât textul invocat de recurent vizează situaţia anterioară aderării României la Uniunea Europeană, instanţa de recurs nu mai poate modifica Decizia dată în apel, astfel încât soluţia de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate numai pe teritoriul ţării din care a fost returnat pârâtul intimat va fi păstrată.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 98 din 7 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2155/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2111/2007. Civil → |
|---|
