ICCJ. Decizia nr. 2155/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2155
Dosar nr. 1300/33/200.
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.E.I. a solicitat Prefecturii judeţului Cluj, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti pentru imobilul apartamentul nr. 8 situat în Cluj-Napoca, care a fost preluat de Statul Român la data de 1 august 1985 în baza Decretului nr. 223/1974.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis dispoziţia nr. 1104 din 9 mai 2005, prin care a respins cererea obiect al notificării cu motivarea, pe de o parte, că petenta nu a completat dosarul în termen legal cu actele doveditoare şi, pe de altă parte, că preluarea apartamentului nu a fost abuzivă, deoarece proprietarul acestuia a fost despăgubit cu prilejul preluării.
Dispoziţia a fost contestată în justiţie de către D.E.I..
Tribunalul Cluj, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1244 din 13 decembrie 2005, prin care a admis contestaţia, a anulat dispoziţia emisă de primar şi a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în cuantum de 1.605.708.000 lei, obligând pe Primarul municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziţie în acest sens.
Apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei de mai sus a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 293/A din 18 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârilor date în cauză în sensul respingerii contestaţiei şi păstrării dispoziţiei pe care a emis-o.
În acest scop a indicat ca temei de drept al recursului articolul 304 pct. 7-9 C. proc. civ., iar dezvoltând în fapt recursul a susţinut că, faţă de regimul său juridic de imobil preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata despăgubirilor legale în sumă de 80.000 lei şi credit nerambursat, apartamentul în litigiu se încadrează în prevederile art. 1 pct. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cu care asemenea preluare nu este abuzivă, deoarece se consideră că persoana a fost îndestulată rezonabil prin preţul primit.
Examinând recursul astfel motivat, Înalta Curte constată cele ce succed.
Motivarea recursului se încadrează numai în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este astfel nul sub aspectul celorlalte cazuri enunţate, dar nemotivate, fiind incidente dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat prin prisma nelegalităţii invocate şi motivate.
Starea de fapt a fost pe deplin lămurită de către instanţa de apel, care a constatat că imobilul în litigiu a constituit proprietatea soţilor D.B. (în prezent decedat) şi D.I., fiind preluat de Statul Român în aplicarea Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 249 din 20 iulie 1985 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, cu plata unor despăgubiri în sumă de 80.000 lei acordate şi în scopul lichidării debitului constând în partea nerambursată din creditul CEC acordat soţilor Dumitrescu cu prilejul dobândirii apartamentului.
În raport cu atare stare de fapt, necontestată de altfel pe calea prezentului recurs, instanţa de apel a aplicat corect legea, susţinerile din motivarea recursului fiind contrare legii.
Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea nr. 10/2001.
Articolul 2 al actului normativ în discuţie stabileşte domeniul de aplicare a legii, printre ipotezele avute în vedere aflându-se, la lit. g) şi imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Dispoziţiile legale enunţate nu disting între categoriile de legi ce au putut constitui temeiul preluării de către stat al unor imobile, astfel încât, aplicând corect legea, curtea de apel a hotărât că imobilele preluate conform Decretului nr. 223/1974 intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În asemenea condiţii, reglementarea de la pct. 1.4. lit. B) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, ce stabileşte caracterul neabuziv al preluării în situaţia în care s-au achitat despăgubiri îndestulătoare, este în mod evident în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, act normativ de rang superior pe care trebuie să îl aplice.
Or, potrivit Constituţiei României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Prin urmare, dispoziţiile constituţionale preluate de legea cadru privind tehnica legislativă, stabilind o anumită ierarhie a actelor normative şi o limită determinată a conţinutului reglementărilor, interzic modificări sau completări ale dispoziţiilor unei legi printr-un act normativ de rang inferior.
În raport cu toate aceste considerente, recursul de faţă este nefondat şi va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 293/A din 18.09.2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2173/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2116/2007. Civil → |
|---|
