ICCJ. Decizia nr. 2156/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2156
Dosar nr. 7793/1/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 11 februarie 2002, F. Hunedoara a cerut Primăriei municipiului Deva, restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul, apartamentul nr. 6, compus din două camere şi dependinţe, situat în Deva, preluat abuziv în baza Decretului nr. 478/1954, privitor la donaţiunile făcute statului.
Prin dispoziţia nr. 932/2003, Primarul municipiului Deva a respins notificarea, cu motivarea că preluarea s-a făcut cu titlu, iar acţiunea formulată de reclamantă în constatarea nulităţii actului de donaţie, a fost respinsă irevocabil.
La 17 noiembrie 2003, F. Hunedoara a atacat această dispoziţie învederând instanţei că pentru imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale, cazul în speţă, nu este necesară obţinerea în prealabil a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de anulare a donaţiei.
Astfel, se mai arată, imobilul în litigiu a fost construit din fondurile Cooperaţiei de Consum şi donat Statului Român cu condiţia repartizării acestuia unui membru cooperator.
Ulterior, apartamentul a fost vândut chiriaşului în temeiul Decretului-lege nr. 61/1990.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 674 din 21 aprilie 2004, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor juridice îndreptăţite, în înţelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, se mai arată, dacă legiuitorul ar fi dorit să includă în categoria persoanelor îndreptăţite la restituire şi organizaţiile cooperatiste, le-ar fi enumerat fără echivoc alături de celelalte categorii nominalizate în art. 3 din lege şi nicidecum nu le-ar fi inclus în categoria celor obligate la restituire.
În esenţă cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 1761/A din 12 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Recursul declarat în cauză de F. Hunedoara a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 5287 din 30 mai 2006 a casat hotărârea atacată şi admiţând apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut în esenţă că Legea nr. 10/2001, nominalizează în art. 3 lit. c), ca fiind persoane îndreptăţite şi persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945.
Legiuitorul, se mai arată, condiţionează reţinerea calităţii de persoană îndreptăţită a persoanei juridice de constatarea continuităţii activităţii în perioada ulterioară preluării bunului sau dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar aceasta să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989 dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că sunt una şi aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.
Or, se mai reţine, instanţa de apel nu a analizat dacă reclamanta şi-a continuat activitatea, în sensul legii de reparaţie şi nici dacă a construit apartamentul cu titlu de proprietar, faţă de conţinutul actului de donaţie din care rezultă că acesta ar fi fost construit de Sfatul popular al oraşului Deva, din fondurile Cooperaţiei de Consum.
În rejudecare, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa nr. 144 din 28 februarie 2007, a admis contestaţia, astfel cum a fost precizată şi anulând dispoziţia, l-a obligat pe Primarul municipiului Deva să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005, pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării, preluat abuziv de stat şi a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.
A respins totodată contestaţia faţă de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara, Prefectura Judeţului Hunedoara, Primăria municipiului Deva şi Consiliul local Deva.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că F. Hunedoara are calitate de persoană îndreptăţită, fiind continuatoarea Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum Hunedoara care a fost constrânsă la perfectarea actului de donaţie în formă autentică în favoarea statului, în legătură cu apartamentul în litigiu, caracterul abuziv al preluării fiind stabilit de însuşi legiuitor, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi pct. 2.3. al Normelor metodologice.
S-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, faţă de împrejurarea că imobilul notificat a fost înstrăinat, cu respectarea dispoziţiilor legale, restituirea în natură nemaifiind posibilă.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 172/A din 23 mai 2007, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Deva, prin primar.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, Consiliul local al municipiului Deva, Primăria municipiului Deva şi Primarul municipiului Deva.
Primele două recursuri sunt nemotivate, urmând a se constata nulitatea acestora, în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte recursul declarat de Primarul municipiului Deva, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta critică hotărârile date în cauză pe considerentul greşitei admiteri a contestaţiei, în condiţiile în care dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din lege condiţionează acordarea măsurilor reparatorii de admiterea acţiunii în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Or, se arată, împrejurarea constrângerii antecesoarei contestatoarei la perfectarea actului de donaţie nu poate fi prezumată, mai ales atunci când, cazul în speţă, îi este opusă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-a constatat valabilitatea actului.
Recursul Primarului municipiului Deva se priveşte ca fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, în noţiunea de imobile „preluate în mod abuziv" se includ şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948, privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954, privind donaţiile făcute statului şi altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Din interpretarea primei teze a textului mai sus citat rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce priveşte imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donaţii făcute în favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele de donaţie încheiate sub semnătură privată ca urmare a derogării de la regula instituită prin dispoziţiile art. 813 C. civ., conform cu care, toate donaţiile trebuie încheiate în formă autentică.
Ca atare, deşi nici în acest caz particular, legea nu oferă o soluţie clară, nesusceptibilă unor diverse interpretări, apare ca judicioasă concluzia că doar în această ipoteză, a trecerii în proprietatea statului în baza unor reglementări speciale, cum ar fi Decretele nr. 410/1948 şi nr. 478/1954 şi altele asemenea, prin act neîncheiat în formă autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a fi necesar a se îndeplini condiţia admiterii acţiunii în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Or, în speţă actul de donaţie prin care autoarea reclamantei a gratificat Statul român cu imobilul situat în Deva, apartament compus din două camere şi dependinţe, a fost încheiat în formă autentică (a se vedea încheierea de autentificare nr. 629 din 11 mai 1964 – fila 6, dosar nr. 7750/2003 al Tribunalului Hunedoara).
În consecinţă, pretinsa constrângere la perfectarea actului nu putea fi prezumată, ci constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind aplicabilă cea de-a 2-a ipoteză a textului mai sus invocat, care reglementează generic situaţia donaţiilor încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ.
În cauză însă, prin sentinţa civilă nr. 1004 din 11 aprilie 2003 a Judecătoriei Deva, intrată în puterea lucrului judecat, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată la 14 mai 2002 de F. Hunedoara, vizând constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie, autentificat sub nr. 629 din 11 mai 1964, reţinându-se că reclamanta nu a probat lipsa lui animus donandi, nefăcându-se dovada că voinţa sa ar fi fost afectată în libertatea sa de manifestare, prin violenţa morală concretizată în presiuni exercitate de exponenţii puterii politice din perioada întocmirii actului.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecinţa casării ambelor hotărâri pronunţate în rejudecare iar pe fond, a respingerii contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva împotriva deciziei civile nr. 172 A din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia menţionată precum şi sentinţa civilă nr. 144 din 28 februarie 2007 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă.
Respinge contestaţia formulată de F. Hunedoara împotriva deciziei nr. 932 din 2 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Deva.
Constată nule recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Deva şi Primăria Municipiului Deva împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2159/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2121/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
