ICCJ. Decizia nr. 2361/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2361
Dosar nr. 2665/100/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 590 din 25 mai 2007 Tribunalul Maramureş a respins ca nefondată acţiunea Direcţiei Generale de Paşapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului B.C.I., în temeiul art. 5, art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, motivat de faptul că acesta a fost returnat din Franţa, la data de 2 mai 2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară şi aprobat prin HG nr. 278/1994.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Maramureş a concluzionat că legea şi acordul invocat de reclamantă, urmare a aderării României la Uniunea Europeană, începând cu data de 1 ianuarie 2007, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare referitoare la dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.
Conform art. 6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului şi a Consiliului din 29 aprilie 2004, cetăţenii Uniunii au dreptul la şedere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nici o altă condiţie sau formalitate iar Decizia de restrângere a liberei circulaţii a unui cetăţean poate fi luată numai pentru motive de ordine publică, siguranţă sau sănătate publică.
Cum reclamanta nu a probat că pârâtul se află în una din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de normele europene, invocarea limitării dreptului acestuia la libera circulaţie nu se justifică.
Cu o motivare esenţial asemănătoare, cu accente pe prevederile Legii nr. 157/2005 prin care s-a ratificat tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, la alinierea legislaţiei naţionale aceleia comunitare şi la prevalenţa dreptului comunitar, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 257 A din 4 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul Direcţiei Generale de Paşapoarte Bucureşti.
În recursul declarat, Direcţia Generală de Paşapoarte critică hotărârile pronunţate susţinând încă măsura limitării dreptului de liberă circulaţie a pârâtului B.C.I. se justifică, deoarece acesta a fost reţinut de poliţia franceză, judecat şi condamnat pentru furt.
Dispoziţiunile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 care circumscriu situaţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, nu au aplicabilitate temporară şi nefiind modificate după 1 ianuarie 2007 nu există nici un impediment legal ca acest text să nu fie aplicat după 1 ianuarie 2007 autorităţile române în baza obligaţiilor asumate prin acordul de readmisie nu au competenţa de a cenzura măsura returnării dispusă de statul străin ci doar de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislaţia naţională probându-şi astfel capacitatea de a stopa migraţia ilegală şi garantând astfel dreptul la libera circulaţie cu îndeplinirea şi respectarea condiţiilor stabilite de lege.
Recursul este întemeiat.
Potrivit dispoziţiunilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 pe care reclamanta şi-a fundamentat cererea, restrângerea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, numai în condiţiile şi cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat. Acest text nu încalcă dreptul fundamental privind libera circulaţie, consacrat prin dispoziţiunile art. 25 din Constituţia României, întrucât măsura dispusă se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie, respectiv apărarea securităţii naţionale şi ordinii publice, având în vedere că problema controlului migraţiei ilegale din România spre alte state prezintă interes atât pe plan intern cât şi extern.
Legea nr. 248/2005 asigură atât implementarea prevederilor constituţionale cât şi acelea ale documentelor internaţionale, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice şi Protocolul la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
Ulterior aderării României la Uniunea Europeană, tratatele comunitare au înfiinţat o ordine de drept comunitară integrată ordinii juridice a statelor membre, faţă de care este prioritară.
Tratatele de readmisie instituie în sarcina statului obligaţia de a readmite pe cetăţenii săi expulzaţi de pe teritoriul altor state în scopul combaterii imigraţiei ilegale, nicidecum obligaţia restrângerii libertăţii de circulaţie.
Statele membre ale Uniunii Europene pot restrânge dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, în temeiul art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 numai pentru motive de ordine publică, siguranţă şi sănătate publică.
Este evident că în speţă, aplicarea fără rezerve a prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 248/2005, care instituie o limitare a dreptului la liberă circulaţie pentru singurul motiv că cetăţeanul român a fost returnat pe baza unui acord de readmisie, contravin Directivei, a cărei aplicare este directă atâta timp cât legislaţia noastră internă nu s-a adaptat aceia comunitare.
În acest context instanţa de fond şi apoi aceea de apel erau datoare să verifice antecedentele pârâtului B.C.I., returnat din Franţa, faţă de declaraţia acestuia (pag.5 verso dosar fond) cum că a fost reţinut de poliţia franceză, judecat şi condamnat la un an pentru furt (pedeapsă din care a executat 5 luni), încălcând astfel legislaţia Statului Francez şi aceasta pentru că Direcţia Generală de Paşapoarte şi-a motivat cererea de restrângere a dreptului la liberă circulaţie a pârâtului pe acest considerent.
Este adevărat că instanţele române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare al autorităţilor franceze, dar luând act de această măsură trebuie să stabilească dacă dreptul fundamental de liberă circulaţie poate face obiectul restrângerilor, ca măsuri necesare într-o societate democratică pentru ordinea publică, siguranţa şi sănătatea publică în sensul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi a art. 2 alin. (3) din Protocolul Adiţional nr. 4 la Convenţia Europeană a drepturilor omului.
În viziunea legislaţiei comunitare, dreptul la libera circulaţie presupune respectarea legislaţiei statului în care cetăţeanul se află, a condiţiilor de intrare şi şedere, stabilite de legislaţia acestuia sau documentele internaţionale, iar sancţiunea limitării acestui drept trebuie să fie temeinic justificată, să aibă un caracter temporar şi proporţională cu gravitatea încălcărilor.
Respingând acţiunea Direcţiei Generale de Paşapoarte fără a adânci administrarea probelor, pe aspectele mai sus arătate, deşi declaraţia pârâtului-intimat (pag.5 dosar fond) constituia un indiciu al existenţei unor situaţii ce motivau limitarea dreptului de liberă circulaţie, instanţele au lăsat nesoluţionat fondul cauzei, fapt pentru care se impune în temeiul art. 313 C. proc. civ. admiterea recursului declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte şi casarea deciziei Curţii de Apel Cluj, precum şi a sentinţei Tribunalului Maramureş, cu trimitere spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti împotriva deciziei nr. 257 A din 4 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 590 din 25 mai 2007 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă, şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2247/2007. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
