ICCJ. Decizia nr. 250/2007. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 250.
Dosar nr. 7307/2/200.
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2003 reclamanta SC G. SA, societate aflată în procedura de lichidare judiciară a chemat în judecată pe pârâţii SC M.T. SA Bucureşti şi SC P. SA Bucureşti cerând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, spaţiu cu destinaţie comercială, situat în municipiul Bucureşti, invocând incidenţa art. 480 C. civ. şi a dispoziţiilor HG nr. 765/1990 privind trecerea unor unităţi comerciale specializate de produse alimentare la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 29 din 12 ianuarie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, reţinând că din lucrările dosarului nu rezultă că lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul sindic pentru reclamantă, SC A.L. SRL ar fi împuternicit pe semnatorii cererii să promoveze acţiunea dedusă judecăţii.
Prin Decizia civilă nr. 72/A din 19 ianuarie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa şi, constatând că SC E.T. este continuatoarea în drepturi a reclamantei SC G. SA, a reţinut cauza pentru soluţionare pe fond.
Prin Decizia civilă nr. 380/A din 14 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, evocând fondul a luat act de renunţarea reclamantei SC G.R.B.G. SRL Glina (cumpărătoarea dreptului litigios) la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta SC M.T. SA Bucureşti şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G.R.B.G. SRL Glina invocând incidenţa art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 21 martie 2007, Înalta Curte a pus în dezbateri, ca motiv de ordine publică, calificarea naturii litigiului dedus judecăţii şi, pe cale de consecinţă, încălcarea normelor care reglementează competenţa materială de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti şi, respectiv, procedura judiciară în cadrul căreia trebuia să se desfăşoare judecata.
Analizând recursul, Înalta Curte a constatat că este întemeiat pentru motivul de ordine publică mai sus arătat.
În drept, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalele sunt instanţe cu plenitudine de jurisdicţie în materie comercială, iar astfel de litigii se judecă de secţiunile ori tribunalele comerciale în procedura specială instituită prin dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Litigiile ivite în legătură cu imobilele ce constituie un fond de comerţ sunt comerciale şi nu civile.
Or, în speţă, prin cererea dedusă judecăţii reclamanta invocă pretenţii cu privire la un imobil cu destinaţie comercială, respectiv afectat activităţii comerciale specializate de lapte, pâine, peşte, carne şi preparate din carne pe care afirmă că l-a dobândit în proprietate în baza protocolului încheiat la 25 iulie 1990 între Ministerul Comerţului şi Turismului, Direcţia Generală Comercială, ICL Alimentarea sector 6 şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, respectiv I.A. Bucureşti, I.I.C. Bucureşti Glina.
Aşa fiind, dată fiind, potrivit art. 4 C. com., natura comercială a litigiului dedus judecăţii, competenţa de soluţionare a cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., revenea secţiilor sau după caz tribunalelor specializate în materie comercială, astfel cum acestea sunt organizate în raport de dispoziţiile art. 36 şi art. 37 din Legea 304/2005 privind organizarea judiciară iar judecata trebuia să se desfăşoare în procedura specifică acestor litigii, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Ca atare, cum la judecata în fond, instanţele civile au soluţionat litigiul cu încălcarea competenţelor sale de atribuţiune, în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa hotărârile şi a trimite pricina spre competentă soluţionare secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.R.B.G. SRL împotriva deciziei civile nr. 380/A din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia menţionată, Decizia civilă nr. 72/A din 19 ianuarie 2005 a aceleiaşi instanţe precum şi sentinţa civilă nr. 29 din 12 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 259/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 232/2007. Civil → |
---|