ICCJ. Decizia nr. 259/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 259.
Dosar nr. 10824/3/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 31 martie 2006, reclamantele I.(D.).R.L. şi D.C. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia la soluţionarea cererii de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, şi la plata unor daune cominatorii de 100 Ron/zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, întemeiate pe art. 25-26 din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susţinut că pârâtul nu a răspuns la notificarea formulată la 26 iulie 2001 de către D.D.M., tatăl lor, care a decedat la 20 ianuarie 2003.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 704 din 25 mai 2006, a admis în parte acţiunea şi a 1-a obligat pe pârât să răspundă prin dispoziţie motivată la notificarea de restituire în natură a imobilului situat în sector 2, formulată la 26 iulie 2001 de către autorul reclamantelor.
Totodată, instanţa a respins ca inadmisibil capătul de cerere privitor la acordarea de daune cominatorii.
S-a reţinut că:
- pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001, deşi de la data formulării notificării au trecut aproape 5 ani;
- potrivit art. 5802 şi art. 5803 C. proc. civ., în cazul neîndeplinirii unei obligaţii de a face, debitorul nu poate fi obligat la daune cominatorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 557 din 17 octombrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
S-a reţinut că termenul prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este imperativ, şi nu de recomandare, iar pârâtul a solicitat completarea documentaţiei după expirarea termenului menţionat şi, oricum, avea posibilitatea respingerii notificării.
Pârâtul a declarat recurs, prin care solicitat modificarea ambelor hotărâri, în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că termenul de 60 de zile nu a început să curgă deoarece notificarea nu era însoţită de actele doveditoare prevăzute de lege.
Această critică este nefondată pentru că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, recurentul trebuia să se pronunţe în termen de 60 de zile asupra cererii formulate de autorul reclamantelor, pe baza actelor existente, şi nu să tergiverseze soluţionarea notificării timp de aproape 5 ani.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 557/A din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 250/2007. Civil → |
|---|
