ICCJ. Decizia nr. 232/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 232.
Dosar nr. 5999/59/200.
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă,
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1734 din 26 iunie 2006 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.R.O.N. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a dispus: dezmembrarea suprafeţei de teren de 2638 mp înscrisă în C.F. Timişoara nr. top 25986/1 în nr. top 25986/1/1, spaţii verzi şi alei pietonale de 2291 mp şi nr. top nou 25986/1/2 în suprafaţă de 347 mp, proprietar Statul Român, dezmembrarea suprafeţei de teren de 3474 mp înscrisă în C.F. Timişoara, nr. top 25988/1/2 în nr. top nou 25988/1/2/1/, spaţii verzi şi alei pietonale de 2314 mp şi nr. top nou 25988/1/2/2 în suprafaţă de 205 mp, proprietar Statul Român, restituirea către reclamantă a suprafeţelor de 347 mp şi 205 mp şi rectificarea cărţii funciare în sensul celor arătate.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin acţiune reclamanta a solicitat să se constate că imobilul înscris în C.F. Timişoara cu nr. top 749, grădină în suprafaţă de 957 mp a trecut abuziv în proprietatea statului , să se constate nulitatea absolută a titlului statului şi să se rectifice cartea funciară în sensul radierii dreptului statului şi înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei.
Reclamanta este moştenitoarea bunicilor săi P.B.I. şi P.C. care au fost proprietarii imobilului descris în acţiune până la data de 15 martie 1972 când a fost expropriat prin Decretul nr. 35/1972 şi trecut în proprietatea statului pentru executarea unor lucrări de sistematizare a Municipiului Timişoara.
S-a reţinut că potrivit art. 35 din Legea 33/1994 dacă imobilele nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care s-a dispus exproprierea şi dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, acestea pot fi restituite foştilor proprietari.
Legea 33/1994 are prioritate faţă de Legea 10/2001 care reglementează măsurile reparatorii ce se acordă în urma procedurii administrative instituite de aceasta.
Din concluziile raportului de expertiză topo efectuată în cauză instanţa a reţinut că suprafaţa de 552 mp, din totalul de 957 mp, este disponibilă şi se poate restitui reclamantei.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actului de expropriere întrucât nu s-a constatat existenţa nici unui motiv de nulitate.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara susţinând că acţiunea este prescrisă, iar reclamanta a formulat notificare în baza Legii 10/2001, act normativ aplicabil în cauză şi care determină inadmisibilitatea acţiunii întemeiată pe Legea nr. 33/1994. Reclamanta poate beneficia numai de măsurile reparatorii stabilite de Legea 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 379 din 17 octombrie 2006 a respins apelul ca nefondat reţinând, în esenţă, că este admisibilă acţiunea de drept comun formulată în baza art. 35 din Legea 33/1994 şi după intrarea în vigoare a Legii 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reiterând motivele de apel.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Terenul în litigiu, în suprafaţă de 957 mp a fost expropriat de la bunicii reclamantei, P.B.I. şi P.C. prin Decretul nr. 35/1972 pentru efectuarea unor lucrări de sistematizare.
În conformitate cu concluziile raportului de expertiză în construcţii efectuată în cauză, fila 96 a dosarului de fond, în prezent, întregul teren aparţine domeniului public cu destinaţia de zonă verde şi alei pietonale, fiind imposibilă dezmembrarea unor parcele din acesta. Aceleaşi concluzii sunt inserate şi în raportul de expertiză topo, filele 139-141 ale dosarului de fond, respectiv că terenul are în prezent destinaţia de zonă verde şi alei pietonale aferente complexului comercial de pe Bd. T.
Ca atare, cele două suprafeţe de 347 mp şi 205 mp pretinse libere de către instanţa de apel nu pot fi fărâmiţate şi dislocate din ansamblul edilitar edificat, ele fiind totodată afectate de utilităţi publice-zonă verde şi alei pietonale.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 35 din Legea 33/1994 dar, faţă de împrejurarea că terenul aparţine domeniului public şi nu se poate restitui în natură, nu poate primi decât măsurile reparatorii prin echivalent instituite de art. 11 din Legea 10/2001.De altfel, reclamanta a şi recurs la procedura administrativă prevăzută de acest act normativ, aşa după cum rezultă din probele administrate, procedură care nu s-a finalizat încă.
In consecinţă, recursul se va admite, se va casa Decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond, iar acţiunea formulată de reclamantă se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 379 din 17 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 1734 PI/26 iunie 2006 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, şi respinge acţiunea formulată de reclamanta M.R.O.N.
Irevocabilă.
Pronunţată astăzi 14 martie 2007, în şedinţa publică.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2526/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2319/2007. Civil → |
|---|
