ICCJ. Decizia nr. 2510/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2510
Dosar nr.2429/105/2007
Şedinţa publică din 14 aprilie 2008â
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13 aprilie 2007 sub nr. 2429/105/2007 reclamantul T.I.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploieşti ca prin hotărârea ce se va da să se dispună anularea Dispoziţiei nr. 6780 din 15 martie 2007.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 12 noiembrie 2001 a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în str. D., imobil ce a fost donat statului în anul 1976, în baza Decretului nr. 478/1954.
Reclamantul a mai precizat că i s-a comunicat de către pârâtă faptul că notificarea nu se încadrează în limitele prevăzute de art 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind necesară o hotărâre definitivă şi irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea de anulare sau constatare a nulităţii donaţiei.
Deşi i s-a comunicat faptul că urmează a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, ulterior pârâta a emis Dispoziţia nr. 6780/2007 prin care a respins notificarea.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă nr. 687 din 30 aprilie 2004 a respins acţiunea ca neîntemeiata, reţinând următoarele:
- imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-23 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie de regula în natură în condiţiile Legii nr. 10/2001, iar în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, urmează a se stabili măsuri reparatorii prin echivalent;
- în sensul Legii nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale, precum şi alte imobile donate statului, dacă s-a admis acţiunea în anularea sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătoreasca definitivă şi irevocabilă.
- din probele administrate rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamantului, imobil pe care acesta l-a donat statului, în anul 1976 donaţia fiind acceptată prin Decizia nr. 2031/22 decembrie 1976, iar în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 366 din 20 septembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de reclamantul T.I.C. împotriva sentinţei civile nr. 687 din 30 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova; a schimbat în tot sentinţa şi pe fond a admis acţiunea reclamantului în sensul că a anulat Dispoziţia nr. 6780 din 15 martie 2007 a Primăriei Municipiului Ploieşti constatând dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploieşti, jud. Prahova, compus din suprafaţa de 278,37 mp, teren de casă construit şi neconstruit, cota indiviză din suprafaţa totală de 621.46 mp precum şi clădirea din paianta care formează Corpul I.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 care dispun că prin imobile preluate în mod abuziv în sensul acestui act normativ se înţeleg imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donaţiile făcute statului ş.a., neîncheiate în forma autentică precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
A mai reţinut instanţa că normele metodologice de punere în aplicare a acestui act normativ clarifică dispoziţia menţionată dispunând în art. 2.2 ca art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 vizează doua ipoteze, respectiv imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice sau a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ. În acest ultim caz se va acorda beneficiul legii numai dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi numai după ce persoana îndreptăţită va depune originalul sau copie legalizată de pe respectiva hotărâre.
Concluzionând instanţa de apel a reţinut că în speţa dedusă judecăţii faţă de modul de preluare a bunului, în baza Decretului nr. 478/1954, legea nu cere condiţia existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de declarare a nulităţii sau de anulare a donaţiei, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.
Nemulţumită fiind de soluţia pronunţată de instanţa de apel, pârâta Primăria Municipiului Ploieşti a declarat în termen legal recurs, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 24 octombrie 2007, sub nr. 2429/10572007, critică întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că greşit instanţa de apel a reţinut că reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra bunului şi a constatat dreptul acestuia la măsuri reparatorii, având în vedere că prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale precum şi alte imobile donate statului dacă s-a admis acţiunea în anulare sau constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Imobilul în litigiu a fost donat statului în baza Decretului nr. 478/1954, donaţie acceptată prin Decizia nr. 2031 din 22 decembrie 1976 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Ploieşti, Comitetul Executiv.
Art. 2 alin. (l) lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede că imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi altele asemenea neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzută de art. 813 C. civ., în acest din urmă caz dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Art. 2 din Decretul nr. 478 din 22 noiembrie 1954 dispune că donaţiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, instituţiilor centrale care depind de consiliul de miniştrii al Republicii Populare Române, precum şi unităţilor bugetare care fac parte din sistemul acestora se acceptă de către ministrul sau conducătorul organului ori instituţiei centrale de stat. Donaţiunile oferite statului, sfaturilor populare, se acceptă, după caz, de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române.
Potrivit art. 814 C. civ. donaţiunea nu obligă pe donator şi nu va produce nici un efect decât în ziua în care va fi fost acceptată.
Acceptarea poate fi făcută sau în act, sau printr-un act autentic posterior, mai înainte însă de moartea celui ce dăruieşte; în acest din urmă caz, donaţiunea n-are efect decât din ziua din care se va fi comunicat donatorului actul de acceptare.
Astfel, faţă de actele normative mai sus menţionate, în speţa de faţă, aşa cum rezultă din chiar conţinutul Deciziei nr. 2031 din 22 decembrie 1976 a Consiliul Popular al Municipiului Ploieşti, Comitetul Executiv, numai oferta de donaţie a fost făcută în formă autentică, acceptarea nefăcându-se prin act autentic.
Or, Decizia menţionată nu are un astfel de caracter, şi deci voinţa părţilor cu privire la donaţie nu a îmbrăcat forma cerută de lege.
Aşa fiind, rezultă că reclamantul a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra bunului pentru care a formulat notificare şi deci a calităţii de persoană îndreptăţită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de norma specială, cum bine a reţinut instanţa de apel.
Faţă de cele ce preced, susţinerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 366 din 20 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 26/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2481/2007. Civil → |
|---|
