ICCJ. Decizia nr. 2551/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2551
Dosar nr. 12612/1/200.
Şedinţa publică 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 221 din 16 februarie 2005 Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea promovată de S.S. prin avocat N.M. în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu Mureş, Prefectura judeţului Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice şi a dispus modificarea şi completarea deciziei nr. 45 din 22 ianuarie 2004 a primarului municipiului Târgu Mureş în sensul că:
- la art. 1 din decizie se adaugă la restituirea în natură şi suprafaţa de teren 293/945 mp aferentă celor două spaţii comerciale restituite în natură.
- la art. 2 se stabilesc măsurile reparatorii prin echivalent la 2.342.000.000 lei pentru cele 4 apartamente vândute în baza Legii nr. 112/1995 plus 324.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 293/945 mp teren aferent acestor apartamente conform expertizei dispuse şi efectuate în cauză.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 126/A din 19 mai 2006 a admis apelul declarat de reclamanta S.S. prin avocat N.M. împotriva sentinţei civile nr. 221 din 16 februarie 2005 a Tribunalului Mureş şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că:
A dispus modificarea deciziei nr. 45 din 22 ianuarie 2004 a Primarului municipiului Târgu Mureş după cum urmează:
- la art. 2 se stabileşte dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent la 506.348 RON reprezentând contravaloarea celor 4 apartamente vândute, a brutăriei şi a terenului aferent acestora în suprafaţă de 645 mp, conform expertizei efectuate de K.N.
Înlătură din hotărârea atacată dispoziţia privind restituirea în natură şi a suprafeţei de teren de 293/945 mp aferentă celor două spaţii comerciale.
Menţine restul dispoziţiilor.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut că prin dispoziţia nr. 45 din 22 ianuarie 2004 primarul municipiului Târgu Mureş a admis cererea de restituire în natură a celor două spaţii comerciale situate în Târgu Mureş, aferente imobilului compus potrivit copiei fidele 800 II Târgu Mureş din casă din cărămidă acoperită cu tablă, alcătuită din 4 prăvălii, 7 camere, 2 bucătării, 2 cămări, imobil naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950 de la văduva lui I.S. În prezent imobilul este compus din două spaţii comerciale închiriate la SC D. SRL şi SC A. SRL, şi patru apartamente cu destinaţie de locuinţă.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a respins cererea de restituire în natură a celor patru apartamente înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru care s-a decis înaintarea dispoziţiei către Prefectura judeţului Mureş pentru stabilirea despăgubirilor băneşti cuvenite, conform art. 36 din Legea nr. 10/2001.
Ulterior prin dispoziţia nr. 1827 din 8 aprilie 2004 primarul municipiului Târgu Mureş a completat dispozitivul dispoziţiei nr. 45 din 22 ianuarie 2004 în sensul că a admis cererea de restituire în natură formulată de persoana îndreptăţită S.S. şi pentru terenul aferent spaţiilor comerciale restituite în suprafaţă de 300 mp, cu instituirea unui drept de folosinţă special în favoarea acesteia.
Pe cale de consecinţă măsura dispusă în acest sens prin sentinţa apelată a rămas fără obiect şi urma a fi înlăturată.
În ceea ce priveşte măsurile reparatorii prin echivalent vizând cele patru apartamente cu destinaţia de locuinţă înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 şi pentru a se asigura o reparaţie materială integrală, justă şi actuală apărea necesară reactualizarea valorii apartamentelor şi a terenului aferent, precum şi a brutăriei aflate în proprietatea SC M. SA conform C.F. nr. 10317 Târgu Mureş şi pentru care, de asemenea nu se putea dispune restituirea în natură, dar care, fusese solicitată de reclamantă, sens, în care s-au reţinut valorile calculate în acest sens prin expertiza ing. K.N. respectiv 506.348 RON.
În ceea ce priveşte excepţia invocată de Ministerul Finanţelor Publice prin motivele de apel vizând lipsa calităţii procesuale pasive, s-a apreciat că legitimarea procesuală a apelantului rezultă din prevederile art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora ofertele de acordare a despăgubirilor băneşti se vor transmite Ministerului Finanţelor Publice, iar pentru evaluarea despăgubirilor băneşti din comisia interministerială face parte şi reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs D.G.F.P. Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că greşit a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive întrucât Ministerul Finanţelor Publice are calitatea procesuală pasivă doar în situaţiile prevăzute de art. 26 alin. (3) şi respectiv art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, situaţii ce însă nu erau incidente în speţă.
De asemenea, s-a invocat faptul că potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru despăgubirile solicitate reclamanta trebuia să se adreseze prefecturii în a cărei rază se afla imobilul preluat abuziv, sens în care Primăria municipiului Târgu Mureş a şi procedat prin dispoziţia contestată, astfel că art. 1 al acestei dispoziţii trebuia menţinut.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Aşa cum s-a învederat şi în motivele de recurs potrivit art. 26 alin. (3) şi respectiv art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data emiterii dispoziţiei contestate, şi a sentinţei tribunalului, respectiv art. 28 alin. (3) Ministerul Finanţelor Publice avea calitate procesuală pasivă în două situaţii strict şi limitativ reglementate prin lege şi anume atunci când unitatea deţinătoare nu a fost identificată şi respectiv atunci când persoana îndreptăţită a optat pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247 din 14 iunie 2005 publicată în M.Of. nr. 653 din 22 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, odată cu republicarea Legii nr. 10/2001, art. 26 alin. (3) a devenit art. 28 alin. (3) iar art. 31 a căpătat un alt conţinut, ambele texte fiind incluse la cap. III Procedură de restituire.
Pe de altă parte conform art. 10 alin. (10), şi respectiv art. 20 alin. (2), art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Aceste din urmă prevederi legale erau în vigoare la data soluţionării apelului.
Din cele expuse rezultă că atât pentru măsurile reparatorii în echivalent stabilite de instanţa de fond cât şi pentru cele acordate în apel Ministerul Finanţelor Publice nu avea calitatea procesuală pasivă întrucât nu se regăseau situaţiile strict şi limitativ reglementate de art. 26 alin. (3) şi respectiv art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată şi prin urmare acesta nu avea legitimare procesuală în cauză.
Astfel fiind, recursul este întemeiat şi urmează a fi admis, a casa în parte Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei tribunalului şi în fond respinge acţiunea reclamantei faţă de această pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român împotriva deciziei nr. 126/A din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, pe care o casează în parte, în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 221 din 16 februarie 2005 a Tribunalului Mureş şi respinge acţiunea reclamantei S.S. faţă de această pârâtă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3131/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2323/2007. Civil → |
|---|
