ICCJ. Decizia nr. 3131/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3131
Dosar nr. 9442/3/200.
Şedinţa publică din 18 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţa întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la data de 4 aprilie 2005, reclamantul S.J.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună desfiinţarea dispoziţiei nr. 530 din 28 februarie 2005 emisă de acesta, prin care i s-au respins notificările nr. 2358/2001 şi nr. 2359/2001. A solicitat restituirea în natură a imobilului construcţie aflat în localitatea Feldioara judeţul Braşov, cu drept de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiei, sau acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti, reprezentând echivalentul valoric al imobilului şi cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat în esenţă că pârâtul i-a respins notificările deoarece antecesorii săi au solicitat preluarea în proprietatea statului a imobilului ca urmare a cererii de plecare definitivă din ţară.
A mai arătat pârâtul că preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv, ci în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974, iar titularii dreptului de proprietate au fost îndestulaţi prin preţul primit.
Or, arată reclamantul, această preluare a fost abuzivă în raport cu dispoziţiile Constituţiei din 1965, ale tratatelor internaţionale şi ale Codului civil.
Prin sentinţa civilă nr. 1512 din 20 decembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că preluarea imobilului în proprietatea statului s-a făcut prin cererea nr. 3218/1988 a autorilor reclamantului, deci nu s-a făcut abuziv, titularii dreptului de proprietate au fost îndestulaţi prin preţul primit în baza Decretului nr. 223/1974.
Preluarea imobilului a avut loc cu titlu valabil, fiind respectate condiţiile impuse de Decretul 223/1974, iar autorii reclamantului aveau posibilitatea de a contesta nelegalitatea deciziei de preluare ceea ce nu au făcut. Faţă de dispoziţiile pct. 1.4 lit. B), pct. 2 şi pct. 1.5 din HG nr. 498/2003 dispoziţia de respingere a notificării este legală.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel arătând că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001 art. 1 şi art. 2 lit. h) şi g).
Imobilele preluate în baza Decretului nr. 223/1974 sunt, în sensul legii, preluate abuziv, iar dispoziţiile pct. 1.4. lit. B) din HG nr. 498/2003 încalcă flagrant dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 439 din 13 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a confirmat soluţia instanţei de fond în baza aceloraşi considerente.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul arată că Decretul nr. 223/1974 nu face parte din cazurile exceptate de Legea nr. 10/2001, prin urmare imobilele preluate în temeiul acestui act normativ sunt considerate în sensul legii ca fiind preluate abuziv.
Dispoziţiile art. 1.4. lit. B) pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 vin în contradicţie cu dispoziţiile legii şi tind la modificarea legii, ceea ce duce la încălcarea principiului legalităţii şi ierarhiei actelor normative.
Prin întâmpinare Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea recursului.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor urma.
Prin dispoziţia art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 au fost definite a fi preluate abuziv şi acele imobile preluate de stat cu titlu valabil astfel cum acesta este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, categorie în care se încadrează şi imobilele preluate de acesta ca urmare a aplicării Decretului nr. 223/1974.
Preluarea lucrărilor în aplicarea decretului mai sus arătat este abuzivă indiferent dacă imobilul a fost trecut în proprietatea statului ca acţiune aplicată persoanelor care au plecat fraudulos din ţară sau dacă acesta a fost înstrăinat către stat de către persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din ţară, ambele situaţii fiind reglementate prin dispoziţiile Decretului nr. 223/1974.
Distincţia făcută sub acest aspect prin dispoziţiile art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 invocată de către recurent nu poate fi primită întrucât se constituie într-o interpretare de natura să restrângă sfera de aplicare a dispoziţiei art. 2 lit. h) din lege, ceea ce nu este permis şi, ca atare, norma menţionată poate fi avută în vedere şi aplicată în analiza cererilor formulate de persoanele îndreptăţite numai în măsura în care ea explicitează conţinutul dispoziţiei legale la care se referă.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond (şi în baza aceloraşi considerente instanţa de apel) a reţinut că imobilul preluat în baza Decretului nr. 223/1974 nu intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi, oprindu-se la această constatare, nu a intrat în cercetarea fondului.
Cauza va fi trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal, care făcând o analiză pertinentă şi coroborată a probatoriilor pentru a determina în mod cert împrejurările esenţiale ale cauzei, va analiza temeinicia şi legalitatea cererii în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi după distincţiile prevăzute de aceasta.
Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează ca în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ. să admită recursul şi apelul declarat de reclamant şi să desfiinţeze sentinţa civilă nr. 1512 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.J.E. împotriva deciziei nr. 439 din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi admiţând apelul declarat de reclamant desfiinţează sentinţa civilă 1512 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 413/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2551/2007. Civil → |
|---|
