ICCJ. Decizia nr. 2602/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2602
Dosar nr. 9732/1/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1052 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Constanţa a admis excepţia prematurităţii contestaţiei, invocată din oficiu şi „a respins ca prematur formulată contestaţia reclamantului C.I., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa, prin primar".
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că mecanismul de aplicare a Legii nr. 10/2001 este alcătuit din două etape succesive, prima fiind obligatorie şi că reclamantul a formulat acţiunea fără să aştepte finalizarea procedurii administrative demarate prin depunerea notificării.
S-a mai reţinut, că acţiunea în justiţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 are caracter subsidiar, putând fi exercitată numai după epuizarea procedurii administrative.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 277/C din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, care a reţinut că reclamantul a solicitat retrocedarea terenului în suprafaţă de 394 mp, care a aparţinut bunicului său, situat în localitatea Mamaia, ori contravaloarea acestuia în sumă de 200.000 dolari SUA, iar, în apel, „instanţa a dispus depunerea titlului de proprietate asupra nemişcătorului revendicat, pentru a constata îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru cercetarea unei astfel de acţiuni, care presupune printre altele proba dreptului de proprietate".
Dovada dreptului de proprietate „incumbă celui care cere în justiţie revendicarea unui imobiliar", însă reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin depunerea unui titlu de proprietate.
S-a mai reţinut, că proba a fost cerută şi de către instanţa de fond, motiv pentru care pricina a fost suspendată, în baza art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., de către ambele instanţe, iar la repunere pe rol nu a fost prezentat titlul de proprietate în original sau copie, conform art. 139-140 C. proc. civ.
Prima instanţă a invocat excepţia, pentru a împiedica cercetarea fondului. Excepţiile de fond constituie apărări de fond „şi ele nu contestă fundamentul cererii, ci prin excepţia prematurităţii contestaţiei, în cauza de faţă, se tinde să paralizeze efectele cererii fără a-i discuta obiectul".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 C. proc. civ., a susţinut că în mod greşit instanţa de apel s-a pronunţat asupra fondului fără ca, în prealabil, să se pronunţe asupra cererii de repunere pe rol.
A arătat recurentul, că judecata apelului a fost suspendată în baza dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., iar ca urmare a cererii de repunere pe rol s-a fixat termen de judecată la data de 27 iunie 2007, termen la care instanţa, apreciind că nu s-a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor pentru care s-a dispus suspendarea, a acordat termen la 10 septembrie 2007 când urma să pună în discuţie cererea de repunere pe rol.
La termenul din 10 septembrie 2007, s-a soluţionat apelul fără ca instanţa să se pronunţe asupra cererii de repunere pe rol, deşi soluţia corectă era cea a respingerii cererii de repunere pe rol, pentru neîndeplinirea obligaţiilor puse în vedere de instanţă.
A mai susţinut recurentul, că în mod greşit s-a reţinut prin Decizia atacată că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului, deşi a depus la dosar actul prin care autorul său I.C. a cumpărat la data de 5 februarie 1946 terenul în suprafaţă de 394 mp, situat în Mamaia, lotul 6, careul 56, iar din adresa nr. 56795 din 27 mai 2002, emisă de Primăria Constanţa, rezultă că în planul cadastral din 1936, registrul de proprietăţi, vol. VIII, la pag. 1616, nr. 16198, careul nou 58, lotul vechi 6, figurează posesor C.I. DR.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că este fondat.
În prezenta cauză, la data de 11 mai 2005, a fost suspendată judecata apelului, în baza art. 1551 C. proc. civ., motivat de faptul că recurentul-apelant nu s-a conformat dispoziţiilor stabilite prin încheierea din data de 16 martie 2005, în sensul că nu a depus la dosar titlul de proprietate, pentru a se discuta calitatea şi îndeplinirea condiţiilor de valabilitate conform art. 948 C. civ.
La data de 8 mai 2006, apelantul a formulat cerere de repunere pe rol, iar la termenul din 27 iunie 2006 instanţa de apel, constatând că nu a dispărut motivul care a determinat suspendarea judecăţii, întrucât apelantul nu a depus titlul de proprietate, a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării.
La data de 28 decembrie 2006, apelantul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, pentru soluţionarea căreia s-a fixat termen la data de 18 iunie 2007.
La termenul din 18 iunie 2007, apelantul, prin avocat, a depus la dosar înscrisuri, precizând că părţile deţin o copie legalizată a actului de proprietate, iar instanţa de apel „a amânat judecata cererii de repunere pe rol a cauzei" pentru termenul din data de 10 septembrie 2007, pentru ca apelantul-reclamant să depună la dosar originalul actului de proprietate.
Deşi termenul fusese acordat pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol, la termenul din 10 septembrie 2007, în lipsa părţilor şi fără să se pronunţe asupra cererii de repunere pe rol, instanţa de apel a soluţionat apelul declarat de reclamant, respingându-l, cu motivarea că apelantul-reclamant nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Decizia a fost pronunţată cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin.1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Textul prevede că dispoziţiile art. 155 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Faţă de prevederile textului citat şi de faptul că prin încheierea din data de 18 iunie 2007 s-a amânat judecarea cererii de repunere pe rol, la termenul din 10 septembrie 2007 instanţa de apel trebuia să soluţioneze cererea de repunere pe rol, deoarece apelul nu putea fi soluţionat decât după redeschiderea judecăţii cauzei care fusese suspendată, prin admiterea cererii de repunere pe rol.
Soluţionând apelul, în sensul respingerii lui, fără să se pronunţe asupra cererii de repunere pe rol, instanţa de apel a încălcat dreptul la apărare al recurentului-apelant, garantat de art. 24 din Constituţie, producându-i o vătămare.
Hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de reclamant va fi admis, va fi casată hotărârea atacată, iar, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 277 C din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o casează.
Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2811/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 255/2007. Civil → |
|---|
