ICCJ. Decizia nr. 2811/2007. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2811
Dosar nr. 882/32/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 676 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Bacău a respins acţiunea în retrocedare teren formulată de reclamantul E.M., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Bacău şi Primăria municipiului Bacău, reţinând că nu sunt incidente prevederile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994, deoarece din terenul expropriat, în suprafaţă de 420 mp, pe suprafaţa de 195 mp se află pavilionul Secţiei pediatrie a Spitalului judeţean Bacău şi aleile aferente. Terenul în suprafaţă de 24 mp este afectat de două cabluri subterane de 6 KV şi 1 KV, iar suprafaţa de 2001 mp teren se află în curtea Spitalului judeţean Bacău, fiind spaţiu verde.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 374/2004, a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe, iar, prin Decizia civilă nr. 7959 din 13 octombrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că exproprierea terenului care face obiectul pricinii s-a făcut în scopul realizării ansamblului de locuinţe „Zona sportivă", cu un număr de 480 apartamente, a unui număr de 16 apartamente în zona de locuinţe „Republicii II", precum şi a dotărilor comerciale, social-culturale şi tehnico-edilitare aferente, iar, faţă de dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, instanţa de apel era datoare să stabilească dacă pe terenul a cărui retrocedare se cere au fost realizate lucrările prevăzute în decretul de expropriere.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 135 din 2 octombrie 2006, a admis apelul declarat de reclamantul E.G.M. şi a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamant pentru restituirea suprafeţei de 24 mp teren, identificată cu culoare galbenă A.B.C.D. în raportul de expertiză C.P. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtelor, pentru restul terenului, iar Înalta Curte, prin Decizia civilă nr. 2533 din 21 martie 2007, a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 348 din 8 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 676 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa de apel a reţinut că prin Decizia nr. 53 din 4 iunie 2007, pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi, s-a stabilit că dispoziţiile art. 35 din Legea privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se interpretează în sensul că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul acţiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
A reţinut instanţa de apel, că Decizia Înaltei Curţi este obligatorie, potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ. şi, pentru că reclamantul a introdus acţiunea la data de 6 martie 2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu se aplică în prezenta cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, în esenţă, a arătat că instanţa de apel a respins acţiunea, invocând Decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, însă o lege sau o decizie nu poate fi aplicată retroactiv, la acţiunea formulată în anul 2001.
Recurentul a susţinut că a formulat acţiunea, deoarece Primăria municipiului Bacău nu a dat curs notificării transmisă în baza Legii nr. 10/2001, că a făcut cheltuieli cu acest proces care a durat o lungă perioadă de timp şi că fiindu-i respinsă acţiunea „trebuie să o ia de la început".
Recursul va fi respins, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Susţinerea recurentului că o lege ori o decizie nu poate fi aplicată retroactiv face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., însă în cauză nu sunt incidente prevederile acestui text.
Neretroactivitatea, consacrată prin art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ., priveşte normele juridice şi nu deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, date în recursul în interesul legii care este reglementat de art. 329 C. proc. civ. Deciziile date în soluţionarea recursurilor în interesul legii nu creează norme juridice noi.
Potrivit art. 329 C. proc. civ., scopul recursului în interesul legii este realizarea interpretării şi aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul ţării, cu efecte numai pentru viitor, iar acest scop este realizat prin instituirea obligativităţii pentru instanţele judecătoreşti a dezlegării date problemelor de drept judecate.
Această dezlegare nu produce efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese, însă este obligatorie pentru instanţele care se confruntă cu astfel de probleme după dezlegarea lor printr-o decizie pronunţată într-un recurs în interesul legii.
Or, în prezenta cauză, acţiunea întemeiată pe prevederile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994 a fost înregistrată de recurentul-reclamant la data de 6 martie 2001, iar la data pronunţării deciziei atacate, problema de drept privind aplicarea art. 35 din Legea nr. 33/1994 fusese dezlegată de Înalta Curte, Secţiile Unite, prin Decizia nr. LIII (53) din 4 iunie 2007, în sensul că textul nu se aplică acţiunilor introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001).
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul E.G.M. împotriva deciziei nr. 348 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2817/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2602/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
