ICCJ. Decizia nr. 2744/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2744
Dosar nr. 2747/97/2007
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, la 20 iulie 2007 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului H.F. â
în motivarea cererii s-a arătat că la 26 iunie 2006 pârâtul a fost returnat din Anglia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 369/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 373 din 17 august 2007 Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dreptul la liberă circulaţie este consacrat potrivit Protocolului nr. 4 la Convenţia Europeană ca un drept fundamental al omului, fiind definit ca dreptul oricărei persoane care se găseşte în mod legal pe teritoriul unui stat de a putea să circule liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa, precum şi ca dreptul oricărei persoane de a părăsi liber orice ţară, inclusiv pe a sa.
Exerciţiul acestuia poate fi îngrădit sau limitat numai pentru considerente necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii ori a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
În privinţa intimatului scopul şi eficienţa Legii nr. 248/2005 a fost atins deja, fiind trecut mai mult de 1 an de la data când dreptul fundamental la liberă circulaţie al acestuia a fost îngrădit.
în condiţiile în care petenta nu a invocat fapte grave reţinute în sarcina intimatului, prelungirea în continuare a acestei măsuri apare ca fiind excesivă, disproporţionată faţă de motivele care au determinat-o.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 298 A din 2 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că măsurile de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate sunt prevăzute în cuprinsul Legii nr. 248/2005, lege accesibilă şi previzibilă, ce are un scop legitim respectiv, stoparea migraţiei ilegale, prevenirea comiterii de fapte penale, protecţia securităţii naţionale, siguranţei publice, menţinerea ordinii publice.
Faţă de situaţia concretă a pârâtului, care a locuit în Anglia, este adevărat că fără forme legale, şi care nu a comis fapte penale, soluţia instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte:
Autorităţile române au modificat Legea nr. 248/2005 astfel încât şi după aderarea României la Uniunea Europeană acest act normativ să fie aplicabil. Prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie nu se încalcă dispoziţiile dreptului comunitar.
Chiar şi în condiţiile actuale în care România este stat membru al Uniunii Europene, cetăţenii români, dobândind statutul de cetăţeni ai Uniunii Europene, trebuie să-şi exercite toate drepturile şi obligaţiile ce izvorăsc din aceasta în acord cu legislaţia actuală şi a obligaţiilor asumate de românia în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
În mod greşit a apreciat instanţa că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
Declaraţia olografă a pârâtului, dată în punctul de trecere a frontierei confirmă faptul că acesta a conştientizat că a fost returnat pentru şedere ilegală pe teritoriul Angliei.
Deşi recurenta nu şi-a motivat în drept recursul, Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii atacate, reţinând următoarele:
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulaţie în Anglia în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Conform art. 39 alin. (1) din lege, în situaţia prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
Aşadar, luarea acestei măsuri este de competenţa instanţelor judecătoreşti cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere şi analizare a dovezilor administrate în cauză.
Într-adevăr, libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Pe de altă parte, înscrisul sub semnătură privată de la fila 4 din dosarul de primă instanţă este depus într-o formă ilizibilă, astfel încât nu s-au putut verifica susţinerile recurentei, şi nici nu este certificat de reclamantă aşa cum impune art. 112 C. proc. civ.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanţele de fond au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr. 298 A din 2 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2918/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 2882/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
