ICCJ. Decizia nr. 2882/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2882
Dosar nr. 1755/103/2007
Şedinţa publică din 12 mai 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asuprarecursului de faţă, constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a cerut la data de 14 martie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către G.G. a dreptului său la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 23 februarie 2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Instanţa sesizată, Tribunalul Neamţ, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 502/C din 26 aprilie 2007, prin care a respins cererea de mai sus.
Prin Decizia civila nr. 339 din 26 septembrie 2007 pronunţata de Curtea de Apel Bacău în dosar nr. 1755/103/2007, s-a admis apelul formulat de Direcţia Generala de Paşapoarte pentru Ministerul Internelor si Reformei Administrative împotriva sentinţei civile nr. 502 din 26 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosar 1755/103/2007, în contradictoriu cu pârâtul G.G.; s-a anulat sentinţa şi s-a reţinut cauza spre judecare, reţinându-se că judecata la fond s-a făcut fără prezenţa obligatorie a reprezentantului parchetului conf. art. 39 pct. 7 din Legea 248/2005.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin Decizia nr. 353 din 17 octombrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă promovată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului G.G.
În esenţă, instanţele au reţinut că Direcţia Generală de Paşapoarte nu a făcut dovada că pârâtul a săvârşit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securităţii publice sau sănătăţii publice ale statului din care a fost returnat.
Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulaţie în Belgia a pârâtului G.G.
Dezvoltând în fapt recursul, Direcţia Generală de Paşapoarte a susţinut că autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile străine, ci numai de a lua act de această măsură, care constituie condiţie suficientă pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie, aşa cum este reglementată prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanţă cu dispoziţiile art. 25 din Constituţia Românei.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă în baza legislaţiei naţionale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanţă deplină cu legislaţia comunitară.
Or, potrivit art.27 alin. (1) şi (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Aşadar, contrar susţinerilor recurentei, simpla returnare a cetăţeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Dimpotrivă, recurenta avea obligaţia rezultată din prevederile art. 1169 C. civ. şi din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada că măsura cerută este consecinţa unor fapte imputabile pârâtului, de natură să-i califice conduita ca fiind o ameninţare în sensul analizat al normei comunitare.
Drept urmare, recursul va fi respins potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 353 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2744/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 26/2007. Civil → |
|---|
