ICCJ. Decizia nr. 2953/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2953/200.
Dosar nr. 1132/33/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin notificarea nr. 301 din 4 iunie 2003 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată Primăriei Oraşului Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj, numitul C.L.P. a solicitat, în principal, restituirea în natură, iar în subsidiar, despăgubiri în echivalent, pentru imobilul compus din teren şi construcţie, situat în oraşul Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj.
Prin dispoziţia nr. 864 din 31 august 2004 Primarul oraşului Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj, a respins notificarea formulată de C.L.P. cu motivarea că: „solicitantul a fost despăgubit la data preluării imobilului cu suma de 300.000 lei reprezentând valoarea reală a imobilului aşa cum rezultă din declaraţiile autentice date de contabilul şef, administratorul şi casieria spitalului orăşenesc, unitate care a preluat imobilul".
La data de 8 februarie 2005 reclamantul C.L.P. a contestat în justiţie dispoziţia nr. 864 din 31 august 2004, chemând în judecată în acest sens şi pe numiţii C.V. şi C.D.T., primarul, respectiv secretarul Primăriei Oraşului Cehu Silvaniei. Reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei, a încheierii nr. 35 din 13 februarie 1959 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Ulterior, la data de 25 februarie 2005, reclamantul şi-a extins acţiunea şi faţă de pârâţii T.G. - şef contabil, K.I. - administrator şi S.I. - casier, angajaţi ai Spitalului Orăşănesc Cehu Silvaniei, iar la data de 20 mai 2005 reclamantul şi-a precizat şi completat din nou acţiunea, solicitând de la cei cinci pârâţi, persoane fizice, despăgubiri pentru că aceste persoane au făcut declaraţii mincinoase care au condus la tergiversarea soluţionării demersului întreprins de reclamant.
Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 834 din 27 mai 2005, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului C.L.P., astfel cum a fost ulterior precizată şi completată, cu motivarea că persoanele fizice chemate în judecată nu pot fi răspunzătoare în acest cadru procesual.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 712/A din 19 august 2005, a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa dată de Tribunalul Sălaj şi a trimis cauza pentru soluţionare în fond la acelaşi tribunal, reţinând că prin acţiune, completată ulterior, reclamantul a urmărit anularea dispoziţiei emisă de Primarul Oraşului Cehu Silvaniei, astfel că demersul reclamantului este pe deplin admisibil.
În fond, după desfiinţarea primei sentinţe, Tribunalul Sălaj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1485 din 24 noiembrie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.L.P. împotriva dispoziţiei nr. 864 din 31 august 2004 emisă de Primarul Oraşului Cehu Silvaniei, pe care a modificat-o, în sensul că a constatat dreptul reclamantului la restituirea în proprietate a imobilului înscris în C.F. nr. 3550 Cehu Silvaniei, situat administrativ în str. A fost obligat reclamantul să menţină afectaţiunea imobilului o perioadă de până la 5 ani de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut şi motivat că în temeiul înscrisurilor depuse de reclamant la dosar, acesta îşi justifică dreptul de proprietate solicitat, precum şi calitatea de persoană îndreptăţită. Potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, cu obligaţia, conform art.16 din acelaşi act normativ de a-i menţine afectaţiunea timp de 5 ani de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de retrocedare.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 200/A din 15 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâtul Oraşul Cehu Silvaniei şi a schimbat sentinţa Tribunalului Sălaj, astfel: a admis în parte acţiunea reclamantului C.L.P. şi a anulat dispoziţia nr. 864 din 31 august 2004 emisă de pârâtul Primarul Oraşului Cehu Silvaniei. A fost obligat pârâtul să „propună acordarea, în favoarea reclamantului, de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 6234/66 mp înscris în C.F. 3526 Cehu Silvaniei, top 598, în total de 9252 mp, precum şi pentru vechea clădire amplasată pe acest teren, în suprafaţă construită de 322,50 mp şi preluată abuziv de stat în anul 1951, din fundament de piatră, soclu de piatră, ziduri de cărămidă acoperită cu ţiglă, pardoseală de parchet aplicată pe duşumea, compusă la parter din 6 camere, hol, baie, bucătărie, terasă, scări masive şi la demisol din garaj, beciuri şi magazii, precum şi pentru un grajd transformat în magazie, pe fundament de piatră, ziduri din cărămidă, acoperite cu ţiglă, în suprafaţă construită de 60 mp".
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă acţiunea reclamantului faţă de pârâţii persoane fizice pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a fost obligat reclamantul să plătească apelantului suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat următoarele:
Potrivit cotei funciare nr. 3526 Cehu Silvaniei reclamantul a fost proprietar doar pe cota de 8/12 parte din terenul cu nr. top 598, în timp ce, pentru restul cotei de 4/12 parte din acelaşi teren proprietar a fost numita Z.K.M. Este adevărat că potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituie şi libere de orice sarcină, dar nu mai puţin adevărat este că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 şi prin OUG nr. 209/2005, nu este posibilă restituirea în natură a imobilelor-construcţii cărora le-au fost adăugate, pe orizontală sau pe verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, respectiv, a acelor imobile-construcţii cărora, conform art.19 alin. (2) aceeaşi lege, le-au fost adăugate pe orizontală şi pe verticală în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, în această din urmă ipoteză fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia urmând să i se restituie în natură doar suprafaţa deţinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului şi doar dacă această suprafaţă constituie un corp de sine-stătător.
În speţă, instanţa de apel a reţinut din expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing. M.V. că imobilului iniţial preluat de la reclamant i-au fost adăugate îmbunătăţiri şi investiţii care depăşesc 100% din clădirea iniţială, expertul arătând că partea veche realizată în varianta demisol plus parter, avea o suprafaţă construită conform actelor de 322,50 mp, iar clădirea anexă tip garaj o suprafaţă construită de 60 mp, în timp ce partea nouă realizată în varianta parter are o suprafaţă de 366,25 mp. Din considerentele şi concluziile raportului de expertiză tehnică instanţa de apel a reţinut că vechea clădire reprezintă în prezent Secţia de Interne a Spitalului Orăşenesc Cehu Silvaniei, dar că această clădire nu se mai regăseşte în componenţa existentă la data preluării, în prezent fiind total modificată şi recompartimentată, primind cu totul altă utilizare şi funcţionalitate, fiind prevăzută cu dotări specifice pentru o astfel de secţie, expertul precizând că vechea clădire nu mai poate fi considerată un corp de clădire de sine-stătător.
Pe cale de consecinţă, faţă de conţinutul expertizei de specialitate, în raport de prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a decis că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului-construcţie, reclamantul fiind îndreptăţit a primi măsuri reparatorii prin echivalent, în procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, coroborat cu HGR. nr. 1095/2005. îndreptăţirea de a beneficia de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor, a fost stabilită atât pentru construcţiile preluate reclamantului în anul 1951, în starea şi componenţa în care aceste construcţii se regăseau la data preluării, astfel cum acestea au fost evidenţiate în procesul-verbal de evaluare întocmit la 20 august 1957, cât şi pentru cota de 8/12 parte din terenul în suprafaţă totală de 9352 mp, terenul corespunzător cotei de 8/12 parte însumând suprafaţa de 6234,66 mp.
În privinţa terenului, instanţa de apel a reţinut că nu este posibilă restituirea în natură, întrucât acesta reprezintă curtea Spitalului Orăşenesc Cehu Silvaniei, pe acest teren fiind amplasate, pe lângă construcţia în litigiu, o altă clădire ce reprezintă secţia de chirurgie, constând din parter şi un etaj, un laborator, clădirea salvării, clădire-poartă, clădire centrală termică spital, clădire birouri, clădire spălătorie, clădire lemnărie, clădire garaje şi clădire rampă auto, întreaga suprafaţă de teren fiind afectată de căile de acces ce servesc la normala utilizare şi exploatare acestor clădiri.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.L.P., care, prin motivele de casare din 5 iulie 2006, invocate în termen, a susţinut următoarele critici: greşit s-a respins acţiunea faţă de pârâţii persoane fizice chemate de reclamant în judecată; trebuia menţinută sentinţa Tribunalului Sălaj în sensul ca imobilul să fie restituit în natură pentru că preluarea lui a fost abuzivă şi fără nici un titlu; instanţa de apel a interpretat greşit conţinutul expertizei tehnice; instanţa de apel a făcut a greşită aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Potrivit raportului de expertiză întocmit din dispoziţia instanţei de apel de către expert ing. M.V. (filele 65-89), imobilul revendicat de reclamant este situat administrativ în oraşul Cehu Silvaniei şi este compus din clădiri şi teren în suprafaţă de 9352 mp (şi nu 9500 mp cum s-a specificat în unele înscrisuri).
Imobilul care face obiectul litigiului (imobilul iniţial) se găseşte în componenţa „clădiri pentru secţia de interne" a Spitalului orăşenesc Cehu Silvaniei. Componenţa actuală a imobilului în litigiu este următoarea: partea veche, realizată în varianta demisol + parter, avea o suprafaţă construită de 322,50 mp; partea nouă, realizată în varianta parter, are o suprafaţă construită de 366,25 mp; expertul a constatat că „adăugirile, îmbunătăţirile şi investiţiile efectuate la construcţia veche D+P depăşesc 100% din clădirea iniţială".
Fostul imobil existent în anii 1950-1951, compus din casă demisol + parter de 322,50 mp, anexă de 60 mp, cu teren aferent în suprafaţă de 9352 mp nu se poate restitui în natură din componenţa actualului imobil, care, potrivit expertizei tehnice are următoarea structură: clădire poartă; clădire laborator; clădire salvare; clădire pentru secţia de chirurgie; clădire pentru secţia de interne; clădire centrală termică; clădire birouri; clădire pentru spălătorie; lemnărie; anexă pentru garaje; rampă auto; acces carosabil asfaltat şi loc pentru parcări auto; alei pietonale asfaltate şi parţial pietruite; zid de sprijin şi împrejmuire cu gard din panouri de beton; teren liber cu pomi, arbuşti, brazi şi zonă verde cu iarbă.
Expertul tehnic M.V. a conchis că bunul revendicat „este un imobil nou în sensul art. 19 din Legea nr. 10/2001. Vechea construcţie există şi în prezent, dar nu în componenţa existentă la data preluării ci total modificată şi recompartimentată, a primit o cu totul altă organizare şi funcţionalitate. S-au făcut o serie de adăugiri, modificări, recompartimentări şi dotări specifice pentru o secţie de spital orăşenesc în componenţa căruia se şi află. Clădirea veche nu mai poate fi considerată un corp de clădire de sine stătător" (fila 67 dosar apel).
Este de menţionat că, în apel, după depunerea la dosar a raportului de expertiză tehnică şi după ce părţile au luat cunoştinţă de conţinutul lucrării, la termenul din 15 iunie 2006 (fila 145), potrivit celor consemnate în practicaua deciziei recurate, reclamantul a depus obiecţiuni la raportul de expertiză, dar a învederat instanţei că nu doreşte comunicarea acestora expertului tehnic şi că doreşte judecarea cauzei la acel termen.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial şi dacă părţile nu convin altfel, foştilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Întrucât din expertiza tehnică de specialitate, probă necombătută de reclamantul-recurent, rezultă că imobilului-construcţie i s-au adăugat, după preluarea lui abuzivă, noi corpuri de clădire, a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial şi cum în cursul procesului părţile nu au convenit altfel, în mod legal instanţa de apel a constatat imposibilitatea restituirii în natură a vechii clădiri şi a terenului aferent, recunoscând reclamantului, în schimb, dreptul la despăgubiri ce vor fi acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor. Sunt considerente pentru care se observă că instanţa de apel a interpretat corect conţinutul expertizei tehnice şi a făcut o corectă aplicaţiune a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Cum persoana juridică notificată de reclamant a fost Primăria Oraşului Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj şi cum abilitat să emită dispoziţia, ca organ de conducere, este numai primarul localităţii, acesta din urmă are calitate procesuală pasivă în litigiul având ca obiect contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei emisă de Primarul Oraşului Cehu Silvaniei de respingere a notificării. Pe cale de consecinţă, în condiţiile legii speciale, corect instanţa de apel a decis că persoanele fizice chemate de reclamant în judecată (primarul în nume propriu, secretarul primăriei şi persoanele angajate la spitalul orăşenesc) nu au calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cererea din 6 decembrie 2006 depusă de reclamantul C.L.P. direct la instanţa de casare şi intitulată „Completări la recursul deja declarat" (filele 9-11), urmează să nu fie examinată deoarece aceste completări nu au fost depuse înăuntrul termenul de recurs, aşa cum cer prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., iar cele invocate de reclamant la 6 decembrie 2006 nu constituie motive de ordine publică care ar îngădui examinarea lor şi din oficiu.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de reclamant se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
Recurentul-reclamant va fi obligat, în temeiul, dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 247,20 lei reprezentând cheltuieli de transport justificate cu înscrisurile depuse la dosar, către intimatul-pârât Primarul oraşului Cehu Silvaniei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.L.P. împotriva deciziei nr. 200 A din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie. Obligă pe recurentul-reclamant C.L.P. la cheltuieli de judecată de 247,20 lei către intimatul-pârât Primarul oraşului Cehu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 04 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1857/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
