ICCJ. Decizia nr. 3342/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3342/2007
Dosar nr. 35017/2/200.
Şedinţa publică din 25 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
P.M. şi T.P. au contestat dispoziţia nr. 1112 din 15 martie 2004 emisă de Primăria Turnu Măgurele solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 291,14 mp situat în Turnu Măgurele, individualizat prin schiţele cadastrale anexate.
În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că prin dispoziţia contestată le-a fost respinsă notificarea pe considerentul că nu au probat preluarea abuzivă a terenului în litigiu de către stat, or însăşi împrejurarea că acesta a fost inclus în domeniul public de interes public local dovedeşte acest lucru, aspect ce le-a fost comunicat prin adresa nr. 2953 din 15 februarie 1999 emisă de Comisia Centrală de aplicare a Legii nr. 18/1991. De asemenea, au învederat că prin înscrisurile depuse la dosar şi-au probat calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin sentinţa nr. 754 din 27 octombrie 2004 a respins ca nefondată contestaţia.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 35 din 31 ianuarie 1961 de notariatul de Stat al raionului Turnu Măgurele şi transcris în registrul de transcripţiuni la 31 ianuarie 1961 soţii P.M. şi P.A. au dobândit cota de ½ în indiviziune cu soţii T.F. şi T.I. imobilul compus din teren de construcţie de 291,14 mp şi o casă cu şapte încăperi situat în Turnu Măgurele.
Construcţia în litigiu fiind grav avariată urmare seismului din 4 martie 1977 lui P.A. i-a fost emisă autorizaţia de dărâmare sau desfiinţare de construcţii nr. 42 din 15 aprilie 1977.
Cu adresa nr. 12668 din 12 iulie 2004 Primăria municipiului Turnu Măgurele a atestat că terenul aparţine domeniului public de interes local şi este afectat de utilităţi pentru menţinerea ansamblului de locuinţe din zonă astfel că nu putea forma obiectul restituirii în natură.
Reţinând acest aspect tribunalul a conchis că persoanelor îndreptăţite li se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 200 A din 19 octombrie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta P.M. împotriva sentinţei nr. 754 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Teleorman şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis în parte contestaţia.
A anulat în parte dispoziţia nr. 112 din 15 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Turnu Măgurele.
A obligat intimatul să emită decizie de restituire în natură către contestatoarea P.M. pentru suprafaţa de 145,50 mp individualizată prin raportul de expertiză efectuat de expert V.I. la 6 iunie 2006.
A respins excepţia invocată de intimata Primăria municipiului Turnu Măgurele prin primar.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Turnu Măgurle prin primar invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că a fost greşit obligată la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea a învederat că în mod eronat instanţa a stabilit că îi revenea obligaţia dovedirii faptului pozitiv al preluării imobilului cu titlu valabil în sensul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 cât timp nu existau probe concludente, respectiv înscrisuri care şi dacă existau nu le deţinea şi nici notificatoarea nu le-a depus atât în faza administrativă a soluţionării notificării cât şi în faza judiciară.
Mai mult, potrivit art. 119 C. proc. civ. cel ce face o cerere în faţa instanţei de judecată trebuie să facă dovada pretenţiilor sale, ceea ce însemnează că reclamantei îi revenea această obligaţie şi nu recurentei. De altfel, din moment ce nu se cunoaşte data la care terenul a intrat în domeniul public, acesta fiind în circuitul civil putea fi înstrăinat.
Din această perspectivă este greşită şi soluţia de obligare la plata cheltuielilor de judecată întrucât nefăcând dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu nu existau nici premisele pentru emiterea unei dispoziţii favorabile reclamantei.
Pe de altă parte expertiza tehnică efectuată în cauză a identificat doar o parte din suprafaţa liberă din teren restul terenului fiind afectat de detalii de sistematizare, situaţie în care se justificau susţinerile recurentei în sensul că terenul era afectat de detalii de sistematizare întrucât suprafaţa liberă a fost individualizată numai urmare expertizei.
Recursul nu este fondat.
În cauză reclamanta P.M. a făcut dovada că a deţinut în proprietate alături de soţul ei o cotă de ½ din imobilul situat în Turnu Măgurele, compus din teren de 291 mp şi o construcţie din cărămidă, acoperită cu tablă cu şapte camere şi vecinătăţile precizate în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 35 din 31 ianuarie 1961 de Notariatul de Stat al raionului Turnu Măgurele(fila 9 dosar nr. 1258/2004). Cealaltă cotă de ½ aparţine soţilor T.I. şi T.E. vânzătorii din contract, care alături de T.F. şi T.I. achiziţionaseră cu actul autentificat sub nr. 163/117 din 27 martie 1956 de Notariatul de Stat al raionului Turnu Măgurele suprafaţa de 243,85 mp teren şi construcţiile edificate pe acesta situate în Turnu Măgurele, (fila 10 dosar nr. 1258/2004). Dobânditorii T.F. şi T.I. au decedat în 28 iunie 1999 şi respectiv 28 decembrie 2000 şi au fost moşteniţi de reclamantul T.P. (fila 13 dosar nr. 1258/2004).
P.M. şi T.P. au notificat Primăria municipiului Turnu Măgurele solicitând acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Turnu Măgurele, teren de 291,14 mp şi construcţia din cărămidă acoperită cu tablă compusă din 7 camere, bucătărie şi pivniţă (fila 5 şi 116 dosar nr. 1258/2004). Au precizat notificatorii că urmare seismului din 4 martie 1977 clădirea a fost grav avariată, motiv pentru care s-a emis autorizaţia nr. 42 din 15 aprilie 1977 (fila 14 dosar nr. 1258/2004) pentru demolare, deşi solicitaseră consolidarea ei, fiind un imobil ce făcea parte din patrimoniul cultural al oraşului întrucât a aparţinut scriitoarei H.B.P.
Construcţia a fost demolată fără a fi primit vreo despăgubire, iar zona a fost supusă sistematizării. Notificatorii au apreciat valoarea clădirii la 231.000.000 lei vechi, iar terenul, la 100.000.000 lei vechi.
Expertiza tehnică efectuată în apel a identificat terenul de 291,14 mp solicitat de notificatori şi a stabilit că întreaga suprafaţă este traversată de un canal termic primar şi un canal pentru cablu, totuşi a individualizat o suprafaţă de 145,50 mp neafectată de lucrări de sistematizare ce putea fi restituită în natură (filele 53-59 dosar nr. 398/2006) conform schiţei raportului. Expertiza nu a fost contestată de pârâtă.
Astfel fiind şi întrucât reclamanta P.M. a probat dreptul său de proprietate asupra unei cote de ½ din terenul de 291,14 mp deţinut de pârâtă, cererea sa de restituire a respectivului teren era justificată.
Pe de altă parte, din economia Legii nr. 10/2001, rezultă că legiuitorul a înţeles să califice preluarea imobilelor de către stat sau alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent dacă aceasta s-a făcut cu titlu sau fără titlu (faptic) ca fiind abuzivă (art. 2).
De asemenea, art. 22 din Legea nr. 10/2001 în redactarea de la data emiterii instituia în obligaţia persoanei care notifică producerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate.
Prin urmare, textul evocat nu prevedea şi obligaţia pentru persoana îndreptăţită de a produce înscrisurile în baza cărora imobilul a fost preluat de stat. De altfel, în unele situaţii atari preluări s-au făcut faptic fără nici un titlu, cazuri care de asemenea intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, împrejurarea că reclamanta nu a produs şi titlul cu care statul a preluat imobilul în litigiu nu era de natură a conduce la respingerea notificării, cu atât mai mult cu cât recurenta–pârâtă a recunoscut că terenul în dispută făcea parte din domeniul public de interes local şi prin urmare trebuia să deţină respectivul titlu care să permită emiterea unei hotărâri a consiliului local şi apoi să fundamenteze o hotărâre de guvern cu un astfel de obiect. Or, recurenta nu l-a produs pretinzând că nu îl deţine şi prin urmare nu putea reproşa reclamantei că nu a făcut-o.
Mai mult, prin reglementările Legii nr. 58/1974 a fost interzisă înstrăinarea terenurilor prin acte între vii, astfel că după demolarea construcţiei ce a aparţinut reclamantei în cota de ½ ce a avut loc în anul 1977 nu exista posibilitatea pentru aceasta de a înstrăina respectivul teren.
Astfel fiind susţinerea recurentei că respingerea notificării s-ar fi datorat culpei reclamantei nu poate fi primită.
În fine, individualizarea terenului rămas liber, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001 se putea face şi în faza administrativă de soluţionare a notificării, recurenta dispunând de documentaţia necesară, respectiv planul de situaţie aflat la Serviciul de urbanism şi amenajare a teritoriului din cadrul Primăriei municipiului Turnu Măgurele pus la dispoziţia expertului şi care a permis delimitarea suprafeţei de teren neafectată de detalii de sistematizare şi care potrivit art. 11 alin. (11) din Legea nr. 10/2001 putea fi restituit în natură.
Aşa fiind, şi întrucât potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta a căzut în pretenţii, corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Turnu Măgurele – prin primar, împotriva deciziei nr. 200/A din 19 octombrie 2006, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4141/2007. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2953/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
