ICCJ. Decizia nr. 3078/2007. Civil. Strămutare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3078
Dosar nr.8779/1/2007
Şedinţa publică din 16 aprilie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 307 din 11 mai 2005, Tribunalul Bacău a admis în parte acţiunea formulată de contestatoarea T.V. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bacău şi a modificat în parte dispoziţia nr. 1604 din 23 mai 2004, în sensul că la art. 2 s-a trecut valoarea de 1.511.339.555 lei pentru terenul în suprafaţă de 1204 mp, în loc de 361200300 lei şi valoarea de 246504362 lei pentru imobilul demolat, în loc de 211.588.132 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta T.V., prin procurator L.I. a chemat în judecată pe primarul municipiului Bacău şi a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie anulată dispoziţia nr. 1604 din 3 mai 2004, emisă de pârâtă şi să i se restituie în natură terenul în suprafaţă de 404 mp, situat în municipiul Bacău.
În subsidiar, în imposibilitatea restituirii în natură a terenului a solicitat despăgubiri în echivalent de 812.004.448 lei şi stabilirea valorii despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 800 mp, ocupat cu construcţii în valoare de 1.607.229.600 lei şi 586.078.094 lei pentru construcţiile demolate.
În motivarea cererii a arătata că, prin notificarea adresată primăriei municipiului Bacău în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea în natură a terenului, în suprafaţă de 1204 mp, situat în Bacău, şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţia demolată, iar dispoziţia emisă este nelegală, în conformitate cu disp. art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece este îndreptăţită la restituirea în natură pentru partea de teren rămasă liberă, iar pentru terenul ocupat cu construcţii şi pentru construcţia demolată beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent raportată la valoarea reală a acestor imobile.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a reţinut că, prin Decretul nr. 170/1974 s-a expropriat de la numitul T.A. suprafaţa de 800 mp din Bacău, evaluată la 1800 lei, sumă achitată proprietarului, iar în baza Decretului nr. 208/1987 de la aceeaşi adresă s-a expropriat de la soţii T.A. şi C. suprafaţa de 404 mp teren, şi 90,64 mp construcţii cu valoare totală de 49690 lei, din care 908 lei pentru teren, sumă ce s-a achitat proprietarilor.
Prin dispoziţia contestată nr. 1604 din 3 mai 2004, emisă de pârât, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că este ocupat în totalitate de construcţii şi reţele edilitare, stabilind valoarea despăgubirilor băneşti pentru terenul de 1204 mp, la suma de 361.200.000 lei şi 211.588.131 lei pentru construcţia demolată.
Dispoziţia s-a considerat netemeinică şi nelegală, numai sub aspectul modului de stabilire al valorii despăgubirilor pentru teren şi construcţie.
Pentru evaluare s-au invocat dispoziţiile art. 11 alin. (11) şi (6) din Legea nr. 10/2001.
Valoarea corectă, potrivit acestui text s-a stabilit prin cele două expertize efectuate în cauză,
Pentru teren nu s-a luat în considerare evaluarea făcută de expertul H.C., cu motivarea că nu este expert topo-cadastru, autorizat de Ministerul Justiţiei. Potrivit art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent, cu actualizarea făcută potrivit Ordinului privind cursul oficial leu/dolar.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 44 din 24 martie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea T.V. şi a admis apelul pârâtului Primarul Municipiului Bacău împotriva sentinţei civile nr. 307 din 11 mai 2005, pronunţată de tribunalul Bacău, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 787.011.837 lei în loc de 1.757.840.917 lei, compusă din 312.003.837 lei contravaloare teren, şi 475.000.000 lei contravaloarea casei demolate, sumă din care s-a dedus valoarea despăgubirilor primite de proprietari în cuantum de 67.690 lei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel, faţă de criticile părţilor, constatând că, expertul tehnic nu a stabilit măsuri reparatorii prin despăgubiri, în baza actelor normative în vigoare, respectiv OUG nr. 184 din 12 decembrie 2002, pentru modificarea Legii nr. 10/2001 (Titlul II) a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice, pe care a coroborat-o cu celelalte acte existente la dosar şi a ajuns la valorile arătate anterior, cu menţiunea că nu au fost contestate de părţi.
Împotriva ultimei hotărâri, a declarat recurs în termen contestatoarea T.V., invocând în drept motivele prev. de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că, instanţa de apel a greşit prin admiterea apelului pârâtei, considerând eronat că sumele stabilite prin expertiză sunt în lei, inferioare celor acordate de instanţa de fond, situaţie în care, deşi a admis apelul pârâtei şi l-a respins pe cel al reclamantei, a mărit valoarea pretenţiilor celei din urmă.
A doua critică vizează greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care presupune în primul rând restituirea în natură şi în subsidiar în echivalent.
În speţă, arată recurenta, expertul topo-cadastru a identificat două suprafeţe de teren libere ce puteau fi restituite, una de 138,12 mp, parte din fosta proprietate expropriată şi una de 161,50 mp, ce se află în continuarea actualei proprietăţi a reclamantei, care este un domeniu privat, ce nu a făcut obiectul restituirii şi ar putea fi atribui în compensarea terenului ocupat.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acest imobile preluate în mod abuziv se restituie de regulă în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, legea având măsuri reparatorii pentru acele imobile a cărei restituire în natură nu este posibilă.
Pentru a hotărî corect cu privire la restituirea în natură sau acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, instanţele judecătoreşti sunt obligate să administreze toate probele necesare identificării bunurilor imobile aflate în litigiu.
Imobilul în litigiu a fost expropriat şi s-au edificat pe el construcţii şi reţele edilitare, aşa cum s-a stabilit prin expertizele ce au fost încuviinţate de către instanţe. Deşi, între concluziile expertizelor există contradicţii, în sensul că, prin expertiza întocmită de expert G.M. (filele 150-151 dosar 4243/2004 al Tribunalului Bacău) se concluzionează că terenul este ocupat de două blocuri de locuinţe, P+4, trotuare, reţele de canalizare, termoficare şi altele, expertul T.M., prin expertiza întocmită la filele 35-37 dosar nr. 443 8/2005 stabileşte că, o parte din teren este liber şi poate fi restituit în natură, şi cu toate acestea instanţa nu a clarificat în concret care este situaţia reală din teren, pentru a înlătura orice contradicţie.
De asemenea, nu a avut în vedere cererea reclamantei care a solicitat restituirea în natură a terenului liber din fosta proprietate preluată de stat, cât şi a suprafeţei de teren aflată în continuarea proprietăţii acesteia şi care aparţine domeniului privat, nefăcând obiectul cererilor de restituire în baza legilor proprietăţii, situaţie confirmată şi prin adresa pârâtei nr. 11201 din 22 martie 2006, aflată la fila 52dosar nr. 4438/2005.
La termenul din 16 aprilie 2007, recurenta prin apărător a depus copia unei adrese înaintate pârâtei, prin care a solicitat punctul acesteia de vedere cu privire la restituirea în natură a suprafeţei de 725 mp, situată între blocul nr. l şi blocul nr. 2 din str. V. şi suprafaţa de 479 mp din str. V., amplasată în capătul de sus al blocului nr. 2 din Bacău şi răspunsul prin adresa nr. 2021 din 19 ianuarie 2007, prin care pârâta precizează că amplasamentele solicitate nu au fost revendicate şi că, în principiu, este de acord cu restituirea în natură.
Probele administrate atestă că, pe parcursul procesului au apărut elemente noi, în legătură cu posibilitatea restituirii în natură a unei părţi din teren reclamantei.
Faţă de probele administrate, de contradicţiile celor două rapoarte de expertiză existente la dosarul cauzei şi de înscrisurile noii prezentate de reclamantă la acest termen instanţei de recurs, Înalta Curte constată că nu s-a lămurit pe deplin situaţia juridică a imobilului din litigiu, acesta nefiind identificat, nu s-a stabilit în concret dacă parţial este liber sau ocupat cu alte obiective.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale (...), aceştia putând ordona probele pe care le consideră necesare", impunându-se, deci, o verificare riguroasă efectuată de către instanţa de apel, care trebuie să dispună efectuarea unei expertize topo, prin care să se identifice, pe baza actelor dosarului şi a celor prezentate de ambele părţi, imobilul aflat în litigiu, în suprafaţă şi vecinătăţi, să stabilească dacă este liber sau ocupat cu diverse obiective, deci, situaţia juridică actuală.
Deoarece în cauză nu s-au clarificat toate aspectele ce au făcut obiectul criticilor din apelul părţilor, iar împrejurările de fapt ale pricinii nu s-au stabilit pe deplin, urmează să se admită recursul contestatoarei, să se caseze Decizia atacată şi cauza să fie trimisă spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va încuviinţa efectuarea unei noi expertize prin care să se individualizeze şi identifice terenurile în litigiu, în suprafaţă şi vecinătăţi, inclusiv coordonatele cadastrale, să se stabilească dacă parţial este liber de construcţii, iar în caz contrat să fie identificate construcţiile, dacă pentru acestea există autorizaţie, dacă sunt uşor demontabile, dacă sunt străbătute de reţele edilitare, parţial sau total şi să fie evaluate conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, avându-se în vedere terenurile libere, dacă este cazul.
Expertul va avea în vedere actele prezentate instanţei de către reclamantă la termenul din 16 aprilie 2007, respectiv adresa nr. l din 16 ianuarie 2007, pe care a înaintat-o primăriei municipiului Bacău şi răspunsul dat prin adresa nr. 2021 din 19 ianuarie 2007 a primăriei municipiului Bacău.
Numai după completarea probelor şi apoi după examinarea lor în ansamblu, instanţa va putea hotărî în deplină cunoştinţă de cauză asupra cererii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea T.V. împotriva deciziei nr. 44 din 24 martie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2965/2007. Civil → |
|---|
