ICCJ. Decizia nr. 2965/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2965
Dosar nr. 5768/42/200.
Şedinţa publică din 11 aprilie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 iunie 2000, precizată ulterior, reclamanţii Z.MP şi A.D. au chemat în judecată pe pârâţii D.P.P. Ploieşti, Consiliul Local al municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin Primar şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în temeiul art. 480 C. civ., să fie obligaţi să le restituie în proprietate imobilul situat în Ploieşti, compus din construcţii şi teren.
Întrucât după promovarea acţiunii reclamantul Z.MP a decedat, la data de 7 noiembrie 2001 a fost introdusă în cauză moştenitoarea acestuia, Z.B.
Prin sentinţa nr. 42 din 24 ianuarie 2002 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanţii D.A. şi Z.B. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 58 din 10 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii D.A. şi Z.B., recurs ce a fost înregistrat, iniţial, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Întrucât reclamantul D.A. a decedat, prin încheierea din 8 aprilie 2003 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus introducerea în cauză a moştenitorului acestuia, P.M.D.
Urmare a apariţiei Legii nr. 219 din 6 iulie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere administrativă, pronunţată în baza art. II alin. (1)-(4) din această lege, a scos recursul de pe rolul acesteia şi l-a trimis spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Ploieşti.
Prin Decizia nr. 207 din 27 ianuarie 2006 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamanţii P.M.D. şi Z.B., a casat Decizia aceleaşi instanţe dată în apel, precum şi sentinţa Tribunalului Prahova şi a trimis cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
În fond după casare, Tribunalului Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 677 din 19 iunie 2006, a admis acţiunea în revendicare continuată de reclamanţii Z.B. şi P.M.D. şi a obligat pe pârâţi să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova, reprezentând teren în suprafaţă de 415,40 mp şi construcţia corp A aflată pe acesta, compusă din demisol, parter, etaj şi mansardă.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâţii Consiliul Local Ploieşti şi Municipiul Ploieşti, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 386 din 13 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Ploieşti şi Municipiul Ploieşti, prin primar, care au susţinut că greşit s-a admis acţiunea faţă de aceşti pârâţi, care nu au calitate procesuală pasivă, întrucât, prin hotărâri ale Consiliului Local Ploieşti, imobilul din B-dul I. nr. 27 a fost scos din inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Ploieşti.
Recursul este fondat, pentru un motiv de ordine publică ce a fost invocat şi pus în discuţia părţilor conform art. 306 C. proc. civ.
La data când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a desesizat cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţi şi prin încheiere administrativă, pronunţată în temeiul art. II alin. (1)-(4) din Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, a trimis cauza la Curtea de Apel Ploieşti, a avut în vedere valoarea imobilului revendicat stabilită, pe cale de expertiză, la data introducerii acţiunii, respectiv de sub 5 miliarde de lei.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I, pct. 1 din OUG nr. 138/2000, modificat, ulterior, prin art. I pct. 1 din Legea nr. 219/2005 „tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
Pe cale de consecinţă, în situaţia proceselor şi cererilor în materie civilă al căror obiect are o valoare de sub 5 miliarde de lei, cum este cazul în speţă, competenţa, în primă instanţă, aparţine judecătoriei.
Întrucât Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie a stabilit, prin desesizare, că valoarea obiectului litigiului este de sub 5 miliarde de lei, în rejudecare, instanţele erau obligate să aibă în vedere prevederile art. 18¹ C. proc. civ., potrivit cu care „instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect".
Este adevărat că Decizia nr. 207 din 27 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti prin care s-a admis recursul reclamanţilor, s-au casat hotărârile anterioare şi s-a trimis cauza pentru rejudecare tot la Tribunalul Prahova, în loc de Judecătoria Ploieşti, nu formează obiect de control judiciar în prezentul recurs, dar nu mai puţin adevărat este că normele de competenţă după valoare sunt imperative şi de aplicare imediată, iar încălcarea lor poate fi invocată în orice fază a procesului, de oricare dintre părţi sau de instanţă, din oficiu.
Stabilind că valoarea litigiului este de sub 5 miliarde lei, încheierea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar pe cale administrativă, pentru că aşa prevedea Legea nr. 219/2005, a avut atât caracter de declinator de competenţă, cât şi de regulator de competenţă, astfel că ea nu putea fi ignorată sau neobservată de instanţele ierarhice inferioare, în rejudecare.
Constatând că, după casare, instanţele au soluţionat cauza cu încălcarea normelor de competenţă, după valoare, se impune admiterea recursului declarat de pârâţi, casarea acestor hotărâri şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Ploieşti, ca instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul local al municipiului Ploieşti şi Municipiul Ploieşti prin Primar împotriva deciziei nr. 386 din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 677 din 19 iunie 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, şi trimite cauza la Judecătoria Ploieşti pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3078/2007. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2957/2007. Civil → |
|---|
