ICCJ. Decizia nr. 323/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 323.
Dosar nr. 19859/2/2005
Şedinţa publică din 20 aprilie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 163 din 4 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C.C. Voluntari împotriva pârâţilor V.V.G., Primăria oraşului Voluntari şi Prefectura Judeţului Ilfov, ca nefondată.
De asemenea s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta justifică un interes deoarece invocă un drept de proprietate asupra construcţiilor şi un drept de folosinţă asupra terenului situat in oraşul Voluntari.
De asemenea s-a mai reţinut că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost admis, prin Decizia civilă nr. 548 din 20 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
A fost schimbată în tot sentinţa, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă şi s-a constatat nulitatea parţială a dispoziţiei nr. 417/2004 emisă de Primarul oraşului Voluntari, cu privire la imobilul teren şi construcţie aflat în administrarea reclamantei, identificat în raportul de expertiză aflat la pag 86-88 dosar fond.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 187 din Legea nr. 109/1996, reclamanta a dobândit dreptul de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor edificate în oraşul Voluntari.
Construcţiile au fost edificate de reclamantă anterior anului 1991, reclamanta fiind deţinătorul acestora în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii V.V.G. şi Primăria oraşului Voluntari.
Recurentul pârât V.V.G. critică Decizia, arătând că prin probele administrate nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor.
De asemenea se susţine că reclamanta nu a făcut dovada incidenţei dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recurenta Primăria oraşului Voluntari, invocă prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel se arată că în registrele cadastrale aferente anului 1989 nu apare C.C. Voluntari ca posesor al imobilelor, ci dimpotrivă Sfatul Popular comuna Voluntari.
Cu privire la teren recurenta susţine că dispoziţiile art. 187 din Legea nr. 109/1996 nu sunt aplicabile.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează:
Cererea introductivă de instanţă are ca obiect constatarea nulităţii parţiale a dispoziţiei nr. 417/2004, emisă în baza Legii nr. 10/2001, de Primarul oraşului Voluntari, privind restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Voluntari.
Acţiunea a fost promovată de C.C. Voluntari, care este terţ atât în raport cu emitentul, cât şi cu beneficiarul dispoziţiei de restituire în natură.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, tribunalele sunt competente să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţiile împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise de deţinătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptăţite, expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În speţă, reclamanta nu a investit instanţele cu o asemenea contestaţie, care să atragă competenţa materială a tribunalului, ca primă instanţă, fiind terţ atât faţă de emitent cât şi faţă de beneficiarul dispoziţiei.
Reclamanta a pretins o vătămare a drepturilor sale legitime prin actul emis de primar şi a promovat, pe calea dreptului comun, o acţiune în anularea dispoziţiei emisă de primar.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punere în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Aşadar, Decizia sau dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un titlu de proprietate asupra imobilului restituit, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a acţiunii în anulare promovată de reclamantă, care invocă încălcarea legii în procedura restituirii imobilului, aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se găseşte nemişcătorul, potrivit art. 1 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 13 C. proc. civ.
Deoarece, în speţă, instanţele au soluţionat pricina cu neobservarea normelor legale ce reglementează competenţa după materie, în baza art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile, se vor casa atât sentinţa cât şi Decizia şi se vor trimite cauza spre soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Primăria oraşului Voluntari şi V.V.G. împotriva deciziei nr. 548 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia precum şi sentinţa nr. 163 din 4 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi trimite cauza spre soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Buftea.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2230/2007. Civil → |
|---|
