ICCJ. Decizia nr. 3216/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3216
Dosar nr. 825/91/2007
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 341 din 25 aprilie 2007 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul C.N.S. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Vrancea.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat să fie repus în termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001 pentru formularea notificării de restituire a imobilului situat în Focşani, întrucât a fost în imposibilitate de a formula în termen notificarea datorită stării de sănătate pe care înţelege să o dovedească cu adeverinţa medicală nr. 693/2002 din care rezultă că a necesitat tratament la domiciliu şi nu a fost deplasabil.
Instanţa de fond a constatat că potrivit art. 103 C. proc. civ. neîndeplinirea oricărui act de procedură sau cale de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În acest caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
In speţă, din adeverinţa medicală nr. 693/feb. 2002 rezultă că reclamantul a suferit de astm bronşic, BCI şi BTA şi a necesitat tratament la domiciliu.
Maladiile de care a suferit reclamantul nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa, în condiţiile legii. De asemenea, reclamantul nu a formulat notificarea în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul C.N.S. învederând că starea de boală constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa care l-a pus în imposibilitate de a formula notificarea în termenul legal.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 329A din 11 septembrie 2007 a respins apelul ca nefondat păstrând sentinţa atacată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul C.N.S. susţinând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât nu a ţinut cont de adeverinţele medicale din februarie 2002, mai 2003, ianuarie 2004, februarie 2005, iunie 2006, septembrie 2007 pe care Ie-a depus la dosarul cauzei şi din care rezultă în mod clar că a fost declarat nedeplasabil şi a necesitat tratament la domiciliu. De asemenea, maladiile de care a suferit constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa care l-a împiedicat să formuleze notificarea în termen.
Deşi reclamantul nu a indicat temeiul juridic al motivelor de recurs, analiza criticilor formulate permite încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Analizând probele administrate în cauză s-a constatat că recurentul reclamant C.N.S. nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege.
Din cuprinsul adeverinţei medicale nr. 693/2002, depusă la fila 9 a dosarului de fond, rezultă că recurentul a fost nedeplasabil în luna februarie 2002, ceea ce înseamnă că acesta ar fi putut să-şi valorifice dreptul de a formula notificarea în termenul legal care a început să curgă la 14 februarie 2001 şi a fost prelungit până la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii nr. 247/2005.
Din cuprinsul celorlalte adeverinţe menţionate în motivarea recursului rezultă că recurentul a fost declarat nedeplasabil în cursul anilor 2003-2007, aspect irelevant în soluţionarea prezentei cauze.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
În raport de aceste dispoziţii legale reclamantul recurent este decăzut din dreptul de a solicita în justiţie restituirea în natură a imobilului şi, ca atare, criticile inserate în motivarea recursului nu pot fi reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.N.S. împotriva deciziei nr. 329 A din 11 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3239/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3219/2007. Civil → |
|---|
