ICCJ. Decizia nr. 3239/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3239
Dosar nr. 10.608/1/2007
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 14 mai 2002 sub nr. 6542 la Tribunalul Prahova, secţia civilă, contestatorii D.I., M.A.M. şi N.I. în contradictoriu cu intimatele Prefectura Judeţului Prahova, Primăria Comunei Gura Vadului şi SC T. SA Gura Vadului au solicitat instanţei, în condiţiile Legii nr. 10/2001, obligarea acestora la retrocedarea în natură a imobilului compus din teren curţi-construcţii în suprafaţă de 6450 mp, clădire de locuit, bucătărie, sală de mese şi dormitoare, situat în comuna Gura Vadului.
În motivarea contestaţiei s-a invocat că autorii contestatorilor au deţinut în proprietate imobilul respectiv, care a fost preluat de stat în mod abuziv după anul 1945 şi că, notificând pe intimate în condiţiile Legii nr. 10/2001, acestea nu au dat nici un răspuns.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1210 din 3 decembrie 2003, a admis excepţia de prematuritate a promovării contestaţiei invocată din oficiu, a respins ca prematur introdusă contestaţia formulată de contestatorii D.I., M.A.M. şi N.I. în contradictoriu cu intimatele Prefectura judeţului Prahova, Primăria comunei Gura Vadului şi SC T. SA Gura Vadului cu sediul în comuna Valea Călugărească.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, nu poate fi investită decât cu soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor ori dispoziţiilor emise de către deţinătorul imobilului ori, în speţă, nici una din intimate nu a emis o astfel de decizie, acţiunea fiind prematură. Împotriva acestei sentinţe contestatorii M.A.M. şi D.I. au declarat apel criticând soluţia ca nelegală, în sensul că nu le-a fost respectat dreptul la apărare şi nu le-a fost dată posibilitatea să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar IAS T. S.A. a acţionat cu rea credinţă dând curs procesului de privatizare în condiţiile în care imobilul a fost revendicat.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 920 din 29 martie 2004, a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea instanţei de fond.
Recursul declarat de contestatorii D.I. şi M.A.M. a fost admis prin Decizia nr. 7199 din 26 septembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia din apel fiind casată, iar cauza a fost trimisă la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului.
Instanţa supremă a statuat în esenţă că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este imperativ, iar nerespectarea lui de către unitatea deţinătoare notificată dă dreptul persoanei îndreptăţite de a se adresa justiţiei, astfel că este greşită soluţia de respingere a unei asemenea cereri de chemare în judecată că fiind prematur introdusă.
În consecinţă, instanţa supremă a obligat instanţa de trimitere să judece pricina pe fond, examinând toate problemele de fapt şi de drept ridicate de părţi în primă instanţă şi în căile de atac, analizând totodată şi „atitudinea pârâtei în sensul eludării dispoziţiilor referitoare la obligativitatea emiterii deciziei spre a se impune pârâtelor să răspundă notificării de restituire în natură a imobilului".
Reprimind dosarul, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia nr. 119 din 7 martie 2007, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa rejudecării apelului către Tribunalul Prahova, statuând că asemenea competenţă a fost reglementată prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2007, act normativ în vigoare la data de 26 septembrie 2005, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., iar soluţionarea fondului de către curtea de apel ar priva părţile de o cale de atac, ceea ce ar contraveni art. 6 din Convenţia Europeană.
D.I. şi M.A.M. au atacat cu recurs Decizia de mai sus.
Prin Decizia nr. 4759 din 11 iunie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi curţi de apel pentru continuarea judecăţii apelului.
Instanţa supremă a statuat că, din moment ce i s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului prin Decizia nr. 7199 din 26 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, nu se mai putea dezinvesti, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., iar în raport cu natura acţiunii, întemeiată fiind pe prevederile Legii nr. 10/2001, competenţa soluţionării ei revine tribunalului în primă instanţă şi curţii de apel ca instanţă de apel, conform art. 26 alin. (3) din această lege.
Reprimind astfel cauza, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat Decizia nr. 392 din 2 octombrie 2007, prin care a admis apelul declarat de contestatorii D.I. şi M.A.M., a desfiinţat sentinţa nr. 1210 din 3 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că, respingând greşit ca fiind prematur introdusă contestaţia dedusă judecăţii sale, Tribunalul Prahova a soluţionat cauza fără a intra cercetarea fondului, ceea ce face incidente dispoziţiile art. 297 pct. 1 C. proc. civ.
Contestatorii D.I. şi M.A.M. au declarat recurs prin mandatar D.E. solicitând casarea deciziei de mai sus, susţinând că a fost dată cu nerespectarea deciziei nr. 4759 din 11 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit competenţa materială a Curţii de Apel Ploieşti.
Examinând recursul astfel motivat Înalta Curte constată că vizează nelegalitatea generată de încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., că motivul de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi că recursul nu este întemeiat.
Aşa cum rezultă din Decizia nr. 4759 din 11 iunie 2007, instanţa supremă a impus Curţii de Apel Ploieşti să continue să judece apelul declarat de D.I. şi M.A.M. împotriva sentinţei nr. 1210 din 3 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă.
Admiţând apelul, desfiinţând sentinţa atacată şi trimiţând cauza spre rejudecare în primă instanţă, curtea de apel s-a conformat dispoziţiei din Decizia instanţei supreme.
Aceasta pentru că instanţei de trimitere nu i s-a ordonat un anume mod de judecată, cum ar fi, de exemplu, cercetarea fondului pricinii în sensul susţinut pe calea prezentului recurs, ci numai continuarea judecăţii unui apel de care aceeaşi curte s-a dezinvestit nelegal anterior.
Judecarea unui apel nu presupune în mod obligatoriu cercetarea fondului pricinii finalizată prin una din soluţiile prevăzute de art. 296 C. proc. civ. (păstrarea ori schimbarea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate), ci şi soluţia adoptată în cazul de faţă.
Astfel, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Pentru cele astfel arătate şi faţă de limitele recursului, care s-a mărginit la susţinerea analizată privind încălcarea dispoziţiilor instanţei de casare, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de D.I. şi M.A.M. împotriva deciziei civile nr. 392 din 2 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3332/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3216/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
