ICCJ. Decizia nr. 3670/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3670
Dosar nr. 15414/3/2007
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 856 din 12 iunie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, în contradictoriu cu pârâta I.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că pârâta a fost returnată din Belgia, la data de 15 februarie 2007, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 825/1995.
După data de 1 ianuarie 2007, posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie trebuie analizată, prin raportare la dispoziţiile art. 12, art. 17-21, art. 39-42, art. 43-48, art. 61-69 şi art. 136-142 din T.C.E. şi la dispoziţiile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Cetăţenii români, care sunt cetăţeni ai Uniunii, se bucură de drepturile şi obligaţiile prevăzute de T.C.E., neputând fi discriminaţi pe motiv de cetăţenie naţională.
A reţinut tribunalul, că Legea nr. 248/2005 a avut în vedere situaţia anterioară aderării României la Uniunea Europeană, iar după aderare limitările dreptului la liberă circulaţie pot fi dispuse numai în măsura în care sunt prevăzute în T.C.E. şi în legislaţia secundară ori urmare a convenirii unor măsuri tranzitorii.
Măsurile tranzitorii sunt prevăzute în Anexa 7 la Protocolul privind aranjamentele referitoare la admiterea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, care face parte integrantă din Legea nr. 157/2005, însă aceste măsuri sunt aplicabile numai pentru situaţia liberei circulaţii a lucrătorilor, aspect care nu face obiect de reglementare a Legii nr. 248/2005.
Tribunalul a mai reţinut, că Directiva 38/2004/CE a fost transpusă în dreptul intern prin OUG nr. 102/2005, iar cetăţenii români îşi exercită dreptul la liberă circulaţie în teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, în aceleaşi condiţii în care cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene îşi exercită dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul României.
De aceea, limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă doar din raţiuni de ordine publică, securitate naţională ori sănătate publică (art. 25 din OUG nr. 102/2005). Aliniatul 41 al art. 25 din OUG nr. 102/2005 stabileşte că orice măsură de restrângere a dreptului de liberă circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor familiilor lor trebuie luată numai cu respectarea principiului proporţionalităţii şi trebuie să aibă la bază exclusiv comportamentul persoanei în cauză, comportament care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societăţii.
În speţă, nu există vreo sentinţă penală de condamnare, iar limitarea dreptului la liberă circulaţie nu se solicită a fi dispusă din raţiuni de ordine publică, securitate naţională ori sănătate publică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 677 A din 29 octombrie 2007, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, reţinând că prin rezoluţia de primire a cererii de apel a fost stabilită în sarcina apelantei obligaţia satisfacerii timbrajului în cuantum de 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar, iar la termenul din 29 octombrie 2007 s-a invocat din oficiu excepţia netimbrării apelului.
S-a mai reţinut, că sunt incidente prevederile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, deoarece, deşi apelanta a fost citată cu menţiunea timbrării, aceasta nu a făcut dovada plăţii taxelor datorate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că în mod greşit a fost anulat apelul ca netimbrat, deoarece anterior termenului din 29 octombrie 2007, până la care i s-a pus în vedere să timbreze apelul, şi-a îndeplinit obligaţia de plată.
Analizând recursul, în limita susţinerilor reclamantei care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 numai pentru situaţia în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.
În prezenta cauză, recurenta, citată cu menţiunea „de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei (40.000 lei vechi), timbru judiciar în valoare de 0,15 lei noi (1500 lei vechi)", şi-a îndeplinit această obligaţie anterior termenului stabilit, 29 octombrie 2007, deoarece, potrivit ordinului de plată aflat la fila 21 din dosarul curţii de apel, plata taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei a fost făcută la data de 24 octombrie 2007. La acest ordin de plată este anexat şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Faţă de faptul că recurenta apelantă şi-a îndeplinit obligaţia de plată anterior termenului din 29 octombrie 2007, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, chiar dacă cererea formulată de apelantă, la care este anexat ordinul de plată a taxei de timbru, a fost înregistrată la data de 30 octombrie 2007.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi admis, va fi casată Decizia atacată şi, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 677 A din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3665/2007. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3584/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
