ICCJ. Decizia nr. 3709/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3709
Dosar nr. 476/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa comercială nr. 12075 din 1 noiembrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A.M.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.R. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să i se interzică pârâtei să utilizeze semnul „A.M." motivat de faptul că în baza certificatului de înregistrare marca nr. 52046 din 30 aprilie 2002 a obţinut protecţia pe teritoriul României a mărcii A.M. pentru clasa de produse 35: publicitate, import-export, numai pentru produsele de întreţinere şi recondiţionare cosmetică auto, să fie obligată la plata de daune interese precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Mai arată reclamanta că pârâta are acelaşi obiect de activitate, şi că foloseşte un semn identic cu marca A.M., în mod neautorizat, acţionând astfel în mod neloial.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a arătat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a concilierii, şi că nu prestează serviciile protejate de marca A.M. ci doar în cadrul activităţii de întreţinere auto, folosind produsele marca A.M.
La termenul din 10 mai 2004 s-a respins excepţia prematurităţii acţiunii, iar la termenul din Şedinţa publică din data de 25 octombrie 2004, reclamanta a declarat că renunţă la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la daune interese.
S-a mai reţinut că marca A.M. a fost înregistrată pe teritoriul României pentru serviciile de „publicitate", „import-export" numai pentru produsele de întreţinere şi recondiţionare cosmetică auto şi nu pentru serviciile prestate de pârâtă: întreţinere, recondiţionare şi cosmetică auto.
Din probele administrate în cauză nu a reieşit că pârâta desfăşoară activităţii din gama celor protejate de marcă ci doar le foloseşte în desfăşurarea activităţii sale.
S-a mai reţinut că publicitatea pe care pârâta o efectuează este menită să popularizeze serviciile sale, întreţinere şi cosmetică auto, şi nu serviciile pentru care reclamanta are protecţie pe teritoriul României.
Prin Decizia comercială nr. 795 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul declarat de reclamantă şi a obligat-o la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că apelul nu este fondat, că pârâta desfăşoară servicii distincte de cele pentru care a fost înregistrată şi care sunt protejate prin marca A.M., astfel că, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998.
S-a mai reţinut că nu s-a dovedit prin înscrisurile depuse că intimata-pârâtă ar efectua o publicitate a produselor A.M., că folosirea de produse marca A.M., nu înseamnă acelaşi lucru cu folosirea semnului A.M. protejat prin marca înregistrată la OSIM. Precum şi că oferirea sau prestarea de servicii folosind produse A.M. reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 numai dacă se realizează prin asocierea cu semnul protejat prin marcă.
În final s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este legală şi în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa a fost obligată la 2000 RON cheltuieli de judecată, efectuate în apel.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, reclamanta SC A.M.E. SRL Bucureşti a formulat recurs înregistrat la secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care prin încheierea nr. 4065 din 8 decembrie 2006 a fost scos de pe rol şi trimis la secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. s-a arătat că în mod greşit s-a interpretat certificatul de înregistrare emis de OSIM, că s-a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 şi că pârâta desfăşoară servicii identice şi asemănătoare cu cele pentru care recurenta are înregistrată marca.
S-a mai arătat că în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., instanţa avea posibilitatea să micşoreze onorariul de avocat în raport cu totalul onorariilor minimale, acesta fiind nejustificat de mare în raport cu cheltuielile de judecată şi cu munca depusă de avocat.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Certificatul de înregistrare emis de OSIM îi conferă recurentei-reclamante, în calitate de titulară a mărcii, un drept exclusiv de a folosi, pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 30 aprilie 2002, această marcă, numai pentru clasa de servicii pentru care a fost înregistrată (art. 6 din contractul de licenţă marcă din 18 iulie 2005, fila 18 dos. apel).
Aceste servicii sunt de publicitate şi import-export numai pentru produsele de întreţinere şi recondiţionare auto.
Intimata-pârâtă desfăşoară o activitate de întreţinere şi reparare a automobilelor precum şi cosmetică auto, şi foloseşte o gamă de produse printre care şi produsele marca A.M.
Rezultă astfel că cele două activităţi desfăşurate de societăţi sunt distincte şi nu se poate reţine că instanţa de apel a dat o interpretare greşită certificatului de înregistrare la OSIM, pentru a putea fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
Şi titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, tară consimţământul titularului:
a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;
b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;
Din probele administrate de recurenta-reclamantă în cauză nu rezultă că s-a dovedit aspectul nelegal şi neloial al folosirii semnului A.M. de către intimata-pârâtă care ar desfăşoară servicii identice şi asemănătoare cu cele pentru care recurenta are înregistrată marca.
În aceste condiţii, în cauză nu au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 84/1998, astfel că nu se poate reţine incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la cheltuielile de judecată, se reţine că, în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. faţă de valoarea şi obiectul pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Faţă de cele arătate, hotărârea instanţei de apel se priveşte ca legală iar recursul reclamantei, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat şi în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.M.E. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 795 din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC M.R. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3825/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3706/2007. Civil → |
|---|
