ICCJ. Decizia nr. 3757/2007. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3757
Dosar nr. 4279/2/2007
Şedinţa publică din 9 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13 iunie 2007, contestatorii C.I. şi C.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii I.S. şi I.A., anularea deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1540/2/2007.
În motivarea contestaţiei în anulare formulată, contestatorii au precizat că, prin Decizia nr. 1204 din 11 iunie 2007 recursul lor a fost declarat nul pentru lipsa motivelor de recurs, însă ei nu au putut formula aceste motive, deoarece nu au primit Decizia pronunţată în apel, aspect adus la cunoştinţa instanţei la data de 11 iunie 2007.
S-au invocat în drept dispoziţiile art. 318 teza I şi a II-a C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4279/2/2007, a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007, constatând că hotărârea instanţei de apel a fost comunicată recurenţilor C. conform dispoziţiilor legale, aşa cum atestă înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 45, 48). Astfel, comunicarea hotărârii respective s-a realizat prin afişare, conform art. 94 alin. (4) C. proc. civ.
A fost, de asemenea, înlăturată, de Curtea de Apel Bucureşti apărarea recurenţilor în sensul că nu au primit citaţia ce a fost afişată pe uşa principală a locuinţei lor, conform procesului-verbal încheiat de persoana însărcinată cu distribuirea corespondenţei, deoarece conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ., procesul-verbal de afişare semnat de agentul procedural, face dovada până la înscrierea în fals.
S-a mai reţinut că, a fi constatată nulitatea recursului nu este o „greşeală materială" în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de numiţii C.I. şi C.A. fiind respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva deciziei civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunţată de secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, au declarat recurs contestatorii C.I. şi C.A., care au învederat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se invocă drept motiv de recurs faptul că, în şedinţa din 7 septembrie 2007 a cerut instanţei în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. suspendarea judecăţii şi au solicitat pe cale de excepţie, în baza dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, sesizarea instanţei de contencios administrativ pentru a cerceta în cadrul unui proces pe cale de excepţie, legalitatea actului administrativ-contractul de întreţinere nr. 519 din 29 aprilie 2004, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
Se mai învederează de către recurenţii-contestatori că ei „au dezvoltat ulterior menţiunea făcută în cererea din 20 februarie 2007, care se încadrează în art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ." iar art. 306 C. proc. civ. prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.".
Recurenţii arată, în cuprinsul cererii de recurs, incidenţa şi relevanţa unor norme juridice şi anume art. 6 din Decretul nr. 31/1954, art. 30 din Legea nr. 17/2001, art. 948, art. 949, art. 953 C. civ., art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, precum şi faptul că judecătorii instanţelor ce s-au pronunţat asupra nulităţii solicitate de ei, ar fi trebuit să aplice Decizia Curţii Constituţionale nr. 104 din 31 octombrie 1995.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1, art. 2 alin. (1), (3) şi (4), art. 5 alin. (2), art. 9 alin. (1), art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004, art. 11 din Decretul nr. 31/1954, art. 3 C. civ. şi alte dispoziţii ale Legii nr. 78/2000, Legii nr. 147/2002, Legii nr. 365/2004.
În şedinţa publică din 9 iunie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu excepţia tardivităţii prezentului recurs împotriva deciziei nr. 1430 din 7 septembrie 2007, în raport de dispoziţiile art. 299, coroborat cu art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., excepţie ce va fi admisă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de numiţii C.I. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1204 din 11 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare este o decizie pronunţată în recurs, fiind irevocabilă şi drept urmare, în raport şi de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. şi Decizia pronunţată în contestaţia în anulare are acelaşi caracter, fiind o decizie irevocabilă.
Prezentul recurs este declarat împotriva unei decizii irevocabile, în condiţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., în consecinţă, calea de atac a recursului exercitată împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibilă faţă de dispoziţiile legale mai sus indicate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de numiţii C.I. şi C.A. împotriva deciziei civile nr. 1430 din 7 septembrie 2007 pronunţată de secţia a IV-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii C.I. şi C.A. împotriva deciziei nr. 1430 din 7 septembrie 2007, pronunţată de Cutea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3765/2007. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
