ICCJ. Decizia nr. 416/2007. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 416.
Dosar nr. 1739/42/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4027/120 din 4 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul C.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Comisia Judeţeană pentru Protecţia Copilului, anularea hotărârii nr. 1131 din 19 iunie 2007 emisă de acest pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, prin hotărârea atacată, i-a fost retras atestatul de asistent maternal, măsura având ca efect direct ridicarea măsurii plasamentului copilului D.P., născut la 9 ianuarie 1993, plasament instituit în favoarea sa prin hotărârea nr. 3498 din 7 decembrie 2005.
A mai precizat reclamantul că, în ultima perioadă, deşi copilul nu a mai ascultat de sfaturile sale însă a reuşit, menţinând legătura cu şcoala, cu organele de poliţie şi cu reprezentanţii Comisiei Judeţene pentru Protecţia Copilului, să-l determine pe minor să frecventeze clasa a VII-a. Prin raportul nr. 22697 din 1 iunie 2007 i s-a imputat faptul că nu s-a ocupat de îngrijirea şi educarea copilului, faptul că familia sa are o atitudine discriminatorie faţă de minor şi că a neglijat educarea şi supravegherea acestuia.
Totodată, reclamantul a mai arătat că motivele reţinute la adoptarea măsurii dispuse prin hotărârea contestată, nu sunt conforme cu realitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 693 din 11 iulie 2007, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, reţinând că, potrivit art. 124 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, tribunalul are competenţe de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor speciale, or, în cauză, obiectul acţiunii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 1131/2007 prin care a fost retras atestatul de asistent maternal profesionist al reclamantului.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 4932/315/2007 pe rolul Judecătoriei Târgovişte care, prin sentinţa civilă nr. 3050 din 12 septembrie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Dâmboviţa şi a constatat conflictul negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (4) din HG nr. 679/2003, atestatul poate fi reînnoit, suspendat sau retras de comisia pentru protecţia copilului, la propunerea temeinic motivată a serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau a organismului privat autorizat care supraveghează activitatea asistentului maternal profesionist, iar potrivit art. 11 alin. (4) din acelaşi act normativ, comisia pentru protecţia copilului poate decide suspendarea sau retragerea atestatului de asistent maternal profesionist dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza eliberării acestuia sau dacă asistentul maternal profesionist nu respectă vreuna din obligaţiile ce îi revin.
A mai reţinut Tribunalul Dâmboviţa că, potrivit art. 10 alin. (3) din HG nr. 143/2004, hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004.
Dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Ploieşti de către Judecătoria Târgovişte, în vedere soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe de judecată, unde a fost înregistrat pe rolul acestei curţi de apel sub nr. 1739/42/2007.
Astfel investită Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin sentinţa nr. 13 CC din 13 noiembrie 2007 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437 privind metodologia de funcţionare a Comisiei pentru Protecţia Copilului, hotărârile comisiei, pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004, conform art. 124- 131 din acest act normativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 13 CC din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs Comisia Judeţeană pentru protecţia Copilului Dâmboviţa, critica formulată fiind următoarea: instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a Comisiei pentru protecţia copilului, dispoziţiile art. 124 din Legea nr. 272/2004, stabilind competenţa tribunalului de la domiciliul copilului în cazurile privind instituirea măsurilor de protecţie specială a copilului şi nu cu privire la eliberarea/retragerea unui atestat de asistent maternal profesionist; art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004 se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecţie specială a copiilor.
Astfel, a susţinut recurenta-pârâtă în motivarea recursului său, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională, în sensul că soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei Judeţene pentru Protecţia Copilului de retragere a atestatului de asistent maternal profesionist este de competenţa judecătoriei şi nu a tribunalelor .
Recursul este fondat.
Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea hotărârii nr. 1131 din 19 iunie 2007 emisă de Comisia Judeţeană pentru protecţia Copilului prin care s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist emis pe numele său.
Cauza neavând deci ca obiect stabilirea vreunei măsuri de protecţie socială a copilului, în mod nelegal a reţinut Curtea de Apel Ploieşti că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei trebuie apreciată în funcţie de art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004.
Potrivit dispoziţiilor reglementate de acest text de lege, hotărârile Comisiei judeţene pentru Protecţia Copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2007.
Or, potrivit art. 124 din Legea nr. 272/2000, „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului". În raport de acest text de lege, rezultă că numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 s-a prevăzut competenţa de soluţionare a tribunalului de la domiciliul copilului. Acest aspect rezultă şi din considerentele deciziei nr. 111 din 15 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
În speţă, este evident aşadar, faţă de obiectul acţiunii, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1439/2004, care se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecţie specială a copiilor nu sunt aplicabile. De altfel, ca un argument în plus că în cauza de faţă nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face trimitere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004) îl reprezintă şi prevederea de la alin. (2) al art. 10 din HG nr. 1437/2004 din care rezultă că hotărârea la care se referă textul este cu privire la plasamentul copilului (care este o măsură de protecţie specială a copilului). Totodată, în însuşi conţinutul Legii nr. 272/2004, la art. 104, care prevede atribuţiile comisiei pentru protecţia copilului, se face trimitere la hotărârea guvernului, respectiv, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului se reglementează prin hotărâre a guvernului.
În contextul acestor considerente, se constată că în mod greşit a reţinut Curtea de Apel Ploieşti că, în raport de dispoziţiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ., care au un caracter general, sunt aplicabile cu prioritate dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004, ca dispoziţii cu caracter de normă specială de procedură.
Astfel, faţă de obiectul acţiunii, analizând aspectul competenţei de soluţionare a acesteia, se constată incidenţa dispoziţiilor art. 1 pct. 2, C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională.
Ca atare, urmează a se admite recursul şi a se modifica sentinţa atacată în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul judeţean Dâmboviţa, Comisia judeţeană pentru protecţia copilului împotriva sentinţei nr. 13 CC din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie Timişoara, secţia civilă.
Modifică sentinţa atacată în sensul că stabileşte în favoarea Judecătoriei Târgovişte competenţa soluţionării cererii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 499/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 417/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
