ICCJ. Decizia nr. 4272/2007. Civil. Granituire. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4272
Dosar nr. 2007/2003
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.E., B.I. şi B.N. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Sebiş, judeţul Arad, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună „îngrădirea" terenului „dintre Valea Deznei şi blocuri" situat în Sebiş, judeţul Arad, teren care, potrivit reclamanţilor, este liber de construcţii.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că terenul le aparţine, în baza sentinţei nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonţ şi că au cerut pârâtului în repetate rânduri să nu îl mai folosească, însă acesta nu s-a conformat sentinţei civile nr. 197/1994 ceea ce i-a determinat să introducă prezenta acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 140 din 5 martie 2001 Judecătoria Gurahonţ a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 197/1994 s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamanţilor B. asupra imobilului identificat în C.F. 161 Sebiş nr. top 389-390, casă şi grădină în suprafaţă de 7325 mp, iar reclamantului Bocşa asupra imobilului identificat în C.F. 157 Sebiş nr. top 381-382 în suprafaţă de 6993 mp.
Totodată s-a constatat că pe aceste suprafeţe de teren au fost construite locuinţe, ce ocupă 4131 mp, respectiv 4653 mp din terenurile proprietatea reclamanţilor.
În temeiul art. 35 din Legea nr. 18/1991 pârâtul a fost obligat la compensarea suprafeţei de teren ocupată de construcţii cu suprafeţe de teren din rezerva rămasă la dispoziţia Primăriei.
Totodată, s-a mai reţinut că terenul ce se solicită a fi grăniţuit este ocupat de B-dul V., aşa cum rezultă din Planul Urbanistic General al oraşului.
Aparţinând în acest mod domeniului public terenul pretins a fi grăniţuit este inalienabil şi în consecinţă acţiunea va fi respinsă.
Sentinţa a fost anulată pentru lipsa încheierii de amânare a pronunţării, iar cauza reţinută spre judecare în fond (Decizia civilă nr. 756 din 4 iunie 2001 a Tribunalului Arad, secţia civilă).
În rejudecarea cauzei instanţa a apreciat că reclamanţii au solicitat pe lângă grăniţuire şi revendicarea respectivei suprafeţe de teren, în cauză fiind efectuată şi o expertiză tehnică.
Prin Decizia civilă nr. 1188 din 22 octombrie 2001 Tribunalul Arad, secţia civilă, a respins acţiunea.
S-a reţinut că suprafaţa de teren pretins a fi grăniţuită nu este proprietatea reclamanţilor, ea fiind preluată de intimat prin compensare în baza sentinţei civile nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonţ, ulterior prin Hotărârea nr. 45/1999 a Comisiei judeţene Arad pentru constituirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, fiind validată compensarea.
Pe de altă parte, din expertiza efectuată în cauză a rezultat că terenul revendicat şi pretins a fi grăniţuit face parte din categoria celor de utilitate publică, fiind traversat de 2 conducte de canalizare îngropate, cu mai multe cămine de vizitare şi totodată afectat accesului auto şi pietonal la blocurile de locuinţe.
Recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei decizii a fost admis, Decizia atacată a fost modificată iar acţiunea reclamanţilor a fost admisă. Pârâtul Consiliul Local Sebiş a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor suprafeţele identificate prin expertiza efectuată în cauză, precum şi să le permită îngrădirea acestor parcele (Decizia civilă nr. 1047 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă).
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că suprafeţele în litigiu fac parte din suprafeţele acordate reclamanţilor prin sentinţa civilă nr. 197/1994 şi nu din suprafeţele ce urmau să fie compensate, reprezintă deci proprietatea tabulară a acestora, precum şi că terenul nu a fost preluat de stat cu forme legale, ci doar în fapt. Totodată s-a mai reţinut că parcelele sunt libere de construcţii şi că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat în baza deciziei nr. 3200/2000 a Curţii de Apel Timişoara, decizie prin care a rămas irevocabilă sentinţa nr. 67/2000 a Judecătoriei Gurahonţ, prin această ultimă sentinţă fiind respinsă acţiunea reclamanţilor pentru anularea Hotărârii nr. 45/1994 a Comisiei judeţene Arad pentru constituirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor şi pentru revendicare.
Împotriva acestei din urmă decizii Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, criticând Decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de recurs a reţinut greşit că terenul în litigiu este proprietatea tabulară a reclamanţilor.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonţ s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pentru 4131 mp din totalul de 7325 mp, respectiv pentru 4653 mp dintr-un total de 6993 mp, reclamanţilor urmează a li se acorda terenuri în compensare din rezerva rămasă la dispoziţia Primăriei, întrucât terenurile în cauză sunt ocupate de construcţii (blocuri). Prin Hotărârea nr. 45/1999 Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 a validat propunerea Comisiei locale de compensare. La rândul său, Hotărârea nr. 45/1999 a fost supusă controlului judecătoresc, reclamanţii solicitând anularea acesteia şi revendicarea suprafeţelor de teren în cauză. Prin Decizia civilă nr. 3200/2000 Curtea de Apel Timişoara a hotărât cu autoritate de lucru judecat, că acţiunea este neîntemeiată, Hotărârea nr. 45 fiind conformă sentinţei nr. 197/1994 a Judecătoriei Gurahonţ, în sensul că reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la teren în compensare pentru suprafaţa revendicată.
Prin cele 2 hotărâri judecătoreşti invocate s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat că reclamanţii nu mai sunt proprietarii terenului în litigiu, acesta fiind preluat de pârât şi în consecinţă acţiunile în revendicare şi grăniţuire nu mai sunt admisibile.
În ceea ce priveşte parcelele situate între blocuri despre care instanţa de recurs a reţinut că sunt libere, sunt, în realitate, afectate de detalii de sistematizare, fiind traversate de 2 conducte, aparţinând canalizării oraşului, care fac legătura cu staţia de epurare a apei şi sunt folosite ca spaţiu de parcare, acces auto şi pietonal la blocurile respective. Această situaţie de fapt rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, din schiţa anexă, concordantă la rândul ei cu planul urbanistic general al oraşului Sebiş.
Rezultă din cele de mai sus, că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 35 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 potrivit căruia „se restituie…terenurile fără construcţii neafectate de detalii de sistematizare din intravilanul localităţilor considerate proprietate de stat".
În consecinţă recursul în anulare va fi admis, Decizia criticată va fi casată, iar recursul reclamanţilor va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1047 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, şi respinge recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 1188 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului Arad, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 579/2007. Civil → |
|---|
