ICCJ. Decizia nr. 4478/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4478
Dosar nr. 971/42/2007
Şedinţa publică din 2 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 mai 2004, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Colceag, anularea dispoziţiei nr. 1131/2004 emisă de pârâtă, constatarea calităţii sale de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi restituirea în natură a imobilului situat în comuna Colceag, sat Inoteşti, compus din teren în suprafaţă de 1000 mp şi o casă compusă din 5 camere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că imobilul solicitat, proprietatea antecesorului său, S.G., a fost preluat în mod abuziv de stat şi se află în prezent în administrarea pârâtei.
A mai arătat că în atare situaţie, în mod greşit prin dispoziţia contestată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 7 februarie 2007, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, întrucât bunului solicitat îi sunt aplicabile prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, ce-l exceptează de la aplicarea prevederilor acestei legi de reparaţie.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta şi intervenienta SA I., cale de atac soluţionată prin Decizia nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
A fost admis apelul reclamantei iar sentinţa atacată a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Apelul declarat de intervenienta SA I. a fost respins ca nefondat.
A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantei menţionate formulată de intervenientul D.M.
Instanţa de apel a reţinut incidenţa ipotezei art. 297 alin. (1) C. proc. civ. determinant de judecata cauzei prin primă instanţă cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 89 alin. (2) C. proc. civ., care determină desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare cu respectarea cerinţelor legale invocate şi a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte apelul intervenientei societatea agricolă, s-a reţinut neîntrunirea cerinţei art. 49 alin. (2) C. proc. civ. justificat de neîndeplinirea în persoana apelantei a calităţii de persoană îndreptăţită cerută de legea de reparaţie, calitate care să-i justifice participarea procesuală în prezenta cauză, considerente faţă de care a fost respinsă şi cererea de intervenţie formulată în interesul acestei apelante de D.M.
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 5 octombrie 2007, intervenienţii SA I. şi D.M. au solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în Decizia menţionată, constând în existenţa mai multor omisiuni constatate în considerentele acestei hotărâri, cerere soluţionată prin încheierea din 29 noiembrie 2007, în sensul respingerii sale ca inadmisibilă.
S-a reţinut că în cuprinsul hotărârii nu s-a strecurat niciuna dintre erorile sau omisiunile prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ., părţile fiind nemulţumite, de fapt, de modul în care au fost soluţionate cererile pe care le-au formulat în cursul soluţionării pricinii, nemulţumiri ce pot fi valorificate prin intermediul căilor de atac şi nu pe calea instituţiei îndreptării erorii materiale.
Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs intervenienţii SA I. şi D.M., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au învederat greşita soluţionare a cererii de îndreptare a erorii materiale.
În dezvoltarea recursului au învederat că instanţele au omis a înscrie datele de identificare ale societăţii agricole, omisiune determinată de existenţa unor înscrisuri suplimentare privind înregistrarea societăţii şi care, ori au intrat în posesia anumitor autorităţi ce au interes în dosirea acestora, ori au fost distruse.
Au mai arătat că, în mod greşit s-a reţinut că, în cauză, au calitate procesuală reclamanta S.E. şi pârâtele Primăria comunei Colceag, primarul acestei localităţi, Consiliul Local Colceag, întrucât bunul litigios este proprietatea societăţii agricole.
Recursul nu a fost motivat în drept.
De asemenea, intervenienţii D.M. şi Consiliul de Administraţie al SA I. au declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în prevederile art. 304 alin. (3), (4), (7), (8) şi (9) C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive de recurs, s-a susţinut că, în speţă, în raport de prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 36/1991 şi Decretul nr. 31/1954, competenţa soluţionării cauzei revine judecătoriei, iar reglementarea situaţiei imobilelor ca cel în litigiu, revine autorităţilor locale prevăzute de Legea nr. 18/1991 şi nu instanţelor judecătoreşti.
A fost greşit soluţionată cauza, determinat de lipsa de calitate procesuală activă a reclamantei, care nu justifică dreptul de proprietate invocat şi care aparţine societăţii agricole, a cărei cerere de intervenţie greşit a fost respinsă.
Recursurile declarate de SA I. şi D.M. nu sunt fondate, potrivit considerentelor ce succed.
Potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ. „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Procedura specială reglementată de textul de legal evocat priveşte numai greşelile la care se referă exemplificativ textul citat, precum şi „orice alte greşeli materiale".
Sintagma „eroare materială" este folosită de legiuitor pentru a exprima acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării acesteia şi care nu afectează legalitatea şi temeinicia sa.
Pe calea acestei proceduri, aşa cum legal a reţinut şi instanţa de apel, nu pot fi remediate erorile de fond, care pot fi cenzurate şi îndreptate doar prin intermediul căilor legale de atac.
Prin urmare, în speţă, pe calea aleasă nu pot fi cenzurate eventualele greşeli săvârşite de instanţă în ceea ce priveşte calitatea procesuală a părţilor litigante sau greşita determinare a cadrului procesual dedus judecăţii.
Nu pot fi primite nici criticile privind omisiunea inserării datelor de identificare ale societăţii agricole, întrucât textul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. se referă expres la greşeli privind anumite elemente ale cererii deduse judecăţii, precis determinate şi între care nu se află şi datele solicitate, necesare, în conformitate cu prevederile art. 112 pct. 1 C. proc. civ. în vederea identificării părţii la care se referă, cerinţă îndeplinită în cauză.
Sunt nefondate şi criticile de nelegalitate ale hotărârii atacate, întrucât instanţa de apel a soluţionat cauza cu respectarea cerinţelor imperative ale textului art. 129 alin. (6) C. proc. civ., potrivit căruia „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
Aceasta înseamnă că judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării, constând în determinarea, printre altele, a obiectului litigiului, precizat în speţă ca fiind Legea nr. 10/2001.
În aceste limite şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale menţionate a soluţionat şi instanţa de apel litigiul dedus judecăţii, astfel încât criticile axate pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 4, 8 şi 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.
Nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât, în speţă motivele invocate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului legal menţionat.
Acesta vizează, potrivit conţinutului său, nemotivarea hotărârii judecătoreşti în una din cele două ipoteze precis reglementate şi constă fie în existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată; fie în contrarietatea flagrantă între considerente şi dispozitiv, sau în motivarea insuficientă ori prezentarea unor considerente străine de natura pricinii.
Or, în speţă, referindu-se la obiectul cererii deduse judecăţii, instanţele au analizat pricina în aceste limite, dezvoltând amplu, complet şi convingător considerentele pe care s-a întemeiat hotărârea pronunţată în această etapă procesuală.
Cât priveşte recursul declarat de Consiliul de administraţie al SA I. acesta urmează a fi respins pentru lipsa capacităţii sale de folosinţă determinat de neîndeplinirea condiţiilor prescrise de art. 26 lit. e) din Decretul nr. 31/1954, care reglementează elementele constitutive ale persoanei juridice.
Partea menţionată este un organ de conducere al societăţii agricole care nu are capacitatea cerută de lege pentru a avea drepturi şi obligaţii proprii şi care nu poate dobândi o atare capacitate nici pe plan procesual.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile deduse judecăţii vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de intervenientul D.M. şi Consiliul de Administraţie al SA I. împotriva deciziei nr. 346 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Respinge recursul declarat de intervenienta SA I. împotriva încheierii din 29 noiembrie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4511/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 3897/2007. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
