ICCJ. Decizia nr. 448/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 448.
Dosar nr. 3672/3/2007
Şedinţa publică din 2 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 411 din 14 martie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea formuată de reclamanţii I.G.G., G.N.R. şi N.V. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul General prin care s-a solicitat anularea dispoziţiilor nr. 6841-6848 din 16 noiembrie 2006 emise de pârât.
Prin încheierea de şedinţă din data de 17 ianuarie 2004 tribunalul a dispus disjungerea contestaţiilor pentru fiecare dispoziţie atacată şi formarea de dosare separate, iar în dosarul de faţă instanţa a rămas investită doar cu soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei nr. 6845 din 16 noiembrie 2006 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a apartamentelor nr. 2 şi nr. 12 situate în imobilul din sector 4 reţinându-se că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin sentinţa nr. 1512 din 20 noiembrie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a obligat Municipiul Bucureşti prin Primarul General să să emită dispoziţia de restituire în natură a apartamentului nr. 2 către reclamanţi, care au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite. Ca atare, în cauză nu mai subzistă interesul reclamanţilor în susţinerea contestaţiei.
În ceea ce priveşte apartamentul nr. 12, s-a reţinut că prin sentinţa irevocabilă nr. 2781 din 18 mai 2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2025/1997 din 30 septembrie 1997 a apartamentului nr. 10, fără a se face dovada identităţii celor două apartamente.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii I.G.G., G.N.R. şi N.V. prin care au susţinut nelegalitatea acesteia întrucât apartamentele 2 şi 12 se puteau restitui în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, prin Decizia nr. 632 A din 11 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat, menţinând sentinţa.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii I.G.G., G.N.R. şi N.V., în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., prin care au învederat că ambele apartamente, nr. 2 şi 12 trebuiau restituite în natură.
Referitor la apartamentul 12, situat la etajul 2 al imobilului şi având o suprafaţă de 98,47 mp, din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că s-a naţionalizat cu acest număr, fiind apoi renumerotat cu nr. 10 şi vândut chiriaşilor R.D. şi M. De asemenea, prin sentinţa irevocabilă nr. 2781/2004 a Judecătoriei sectorului 4 s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că apartamentul numerotat iniţial cu nr. 12 a fost proprietatea antecesorului reclamanţilor, I.G., naţionalizată în baza Decretului nr. 92/1950, iar după naţionalizare s-a renumerotat cu nr. 10 şi înstrăinat chiriaşilor.
Cu privire la apartamentul nr. 2, în mod greşit s-a considerat că reclamanţii nu mai au interes în susţinerea contestaţiei.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Vor fî supuse analizei doar criticile privitoare la apartamentul nr. 12, în prezent 10, întrucât recurenţii au precizat că celălalt apartament, nr. 2, le-a fost restituit în natură printr-o hotărâre irevocabilă.
Autoritatea de lucru judecat, din punct de vedere procesual, îndeplineşte două funcţii, una de excepţie şi alta de prezumţie. Ceea ce trebuie reţinut în cauză este funcţia de prezumţie a autorităţii de lucru judecat, în sensul că ceea ce s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi contrazis de o altă hotărâre, teză exprimată prin adagiul res judicata pro veritate habetur. Identitatea ce se cere a exista între cele două judecăţi este aceea a chestiunii litigioase, care se impune a primi aceeaşi soluţie în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.
Prin contestaţia dedusă judecăţii în cauza de faţă reclamanţii urmăresc a redobândi proprietatea asupra apartamentului nr. 12 din imobilul situat în Bd. D. nr. 12-14. În condiţiile în care, prin sentinţa irevocabilă nr. 2781/2004 a Judecătoriei sectorului 4 (filele 41-54 ale dosarului de apel) s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului nr. 10, fost 12, ce a aparţinut la data naţionalizării autorului reclamanţilor, I.G., contestaţia de faţă nu este de natură a contrazice cele reţinute anterior de instanţă.
Prin urmare, recursul se va admite, se vor casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi, reţinând cauza spre rejudecare, se va admite contestaţia şi se va obliga intimatul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să emită dispoziţia de restituire în natură a apartamentului numerotat în prezent cu nr. 10.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii I.G.G., G.N.R. şi N.V. împotriva deciziei nr. 632 A din 11 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 411/14 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi, rejudecând, admite contestaţia, anulează dispoziţia nr. 6845 din 16 noiembrie 2006 a Primarului General al Municipiului Bucureşti şi obligă pârâtul să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a apartamentului nr. 12, în prezent 10, situat în Bucureşti.
Constată că apartamentul nr. 2 din acelaşi imobil a fost restituit prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4552/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4270/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
