ICCJ. Decizia nr. 4557/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4557
Dosar nr. 18461/54/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă a reţinut următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 209 din 1 iulie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.N.V. împotriva pârâtelor SC L.R. SA Tg.Jiu şi A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), constatând că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 232.080.000 lei, reprezentând contravaloarea unui teren în suprafaţă de 3.868 mp, cu motivarea că terenul ce a aparţinut părinţilor reclamanţilor, a fost expropriat prin Decretul nr. 383 din 26 iunie 1963, nu poate fi restituit în natură deoarece este în proprietatea pârâtei SC L. SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2465/1995.
Faţă de situaţia de fapt existentă în sensul că terenul este ocupat în totalitate de construcţii, utilaje şi căi de acces, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Soluţia primei instanţe a fost menţinută în calea de atac, în sensul că apelurile declarate de pârâtă au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 417 din 5 decembrie 2003.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 5790 din 1 iulie 2005, a admis recursurile declarate de pârâtă împotriva deciziei menţionate pe care a casat-o, cauza fiind trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
În motivarea deciziei se arată că instanţele aveau obligaţia să lămurească momentul la care imobilul a trecut în proprietatea statului şi actul normativ în baza căruia preluarea a avut loc, faţă de conţinutul a două exproprieri nr. 383/1963 şi 649/1965.
Funcţie de aceste elemente, urma a se analiza dacă statul a obţinut sau nu un titlu valabil pentru determinarea atât a persoanei juridice ce urmează a fi notificată cât şi natura măsurilor reparatorii cuvenite.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 483 din 13 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâta SC L.C. SA, a schimbat sentinţa în sensul că acţiunea a fost respinsă faţă de această pârâtă.
Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. a fost respins.
La pronunţarea hotărârii arătate, instanţa de apel a reţinut cele ce se vor arăta.
Autorului reclamantului, G.N.V., i-a fost expropriată suprafaţa de teren de 3668 mp prin Decretul nr. 519/1963.
Instanţa, reţinând calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul se află în proprietatea unei societăţi comerciale privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent urmând a fi propuse de instituţia publică care a efectuat privatizarea.
Se mai arată că apelanta A.V.A.S. nu a făcut obiecţiuni la expertiza efectuată în cauză.
Împotriva deciziei a declarat recurs A.V.A.S., criticând hotărârea din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
1. Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1), capitolul III, din Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. emite doar decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, care nu include cuantumul acestora, deoarece sunt stabilite de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Astfel, instanţa şi-a depăşit atribuţiile în sensul că a stabilit cuantumul măsurilor reparatorii.
Faţă de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, era obligatoriu să se facă dovada parcurgerii procedurii prealabile pentru a nu se încălca, titlul VII din lege.
Prin efectuarea expertizei s-a stabilit valoarea măsurilor reparatorii în mod unilateral.
2. A.V.A.S. a fost în imposibilitate să emită Decizia deoarece reclamantul nu a depus în copie legalizată actul de proprietate asupra imobilului revendicat, copii legalizate ale actelor civile precum şi a actelor din care să rezulte calitatea de moştenitor.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate, şi a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte reţine cele ce succed:
Recurentul, prin cererea de apel formulată, a invocat încălcarea principiului contradictorialităţii la încuviinţarea probelor, clarificarea modalităţii de preluare a imobilului de către stat: cu titlu sau fără titlu, la absenţa notificării către A.V.A.S., la măsurile reparatorii îndreptăţite a-i fi acordate notificatorului, precum şi a entităţii obligate să le acorde.
Prin critica vizând imposibilitatea recurentei de a emite decizie, urmare a absenţei unor probatorii, se invocă lipsa calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, critică formulată pentru prima dată în recurs.
Calea de atac a recursului nu poate fi exercitată, omisso medio, pentru motive ce nu au fost analizate şi în etapa procesuală a apelului, motiv pentru care criticile formulate sub aspectul calităţii de persoană îndreptăţită nu pot fi primite.
În motivarea deciziei pronunţată în apel se arată că „în prezent sunt aplicabile nomele speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Considerentele arătate explicitează dispozitivul în sensul că măsurile reparatorii cuvenite recurentului sunt cele cuprinse prin titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Rezultă astfel că nici critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005 nu sunt fondate, cât timp instanţa a făcut trimitere la aceleaşi dispoziţii ca fiind aplicabile cauzei.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 483 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4561/2007. Civil → |
|---|
