ICCJ. Decizia nr. 457/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 457.
Dosar nr. 194/85/2007
Şedinţa publică de 5 iunie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, la 17 ianuarie 2007 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Belgia pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului L.V.R.
În motivarea cererii s-a arătat că la 26 noiembrie 2006 pârâtul a fost returnat din Belgia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin HG nr. 825/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 237 din 15 februarie 2007 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis acţiunea şi a restrâns exercitarea dreptului la libera circulaţie a pârâtului în Belgia pe o perioadă de un an.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că faţă de împrejurările concrete în care s-a produs şederea nelegală a pârâtului în Belgia, acţiunea este întemeiată.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat prin Decizia civilă nr. 112 A din 20 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă. Instanţa de apel a avut în vedere faptul că pârâtul nu s-a conformat obligaţiei legale statuate imperativ de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 146/1997, deşi a fost citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei şi 0,15 lei timbru judiciar.
Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către apelant care a formulat următoarele critici, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.:
Anularea ca netimbrat a recursului constituie o gravă greşeală deoarece reclamanta nu a datorat taxă de timbru pentru acţiunea introductivă. Au fost încălcate, astfel, prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Procedura de citare cu apelantul a fost nelegal îndeplinită deoarece citaţia a fost înmânată tatălui său în cursul după-amiezii zilei de 19 martie 2007, cu mai puţin de 20 de ore înainte de judecarea apelului. Au fost astfel încălcate prevederile art. 89 alin. (1) C. proc. civ. şi dreptul de apărare al apelantului care nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.
În mod nelegal nu i-a fost comunicată întâmpinarea.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
1. Reclamanta a timbrat cererea de chemare în judecată cu 8 lei taxă judiciară de timbru.
Conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă.
Aşadar, apelantul trebuia să achite o taxă judiciară de timbru de 4 lei;
2. Art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate dispune că asupra cererii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în străinătate instanţa se pronunţă în termen de 5 zile de la primirea solicitării.
Drept urmare, judecata în astfel de cereri se face de urgenţă, astfel încât devin incidente prevederile art. 89 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. care îngăduie instanţei să aprecieze asupra legalităţii îndeplinirii procedurii de citare dacă citaţia a fost înmânată cu mai puţin de 5 zile înaintea termenului.
De vreme ce citaţia comunicată apelantului a fost primită de tatăl acestuia la 16 martie 2007, în mod corect la termenul din 20 martie 2007 instanţa a apreciat că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu partea care învestise instanţa la 12 martie 2007.
Faţă de cuantumul sumei de achitat cu titlu de taxă judiciară de timbru, prin primirea citaţiei la 16 martie 2007 nu i-a fost încălcat acestuia dreptul la apărare;
3. Instanţa de apel a putut soluţiona cauza deşi niciuna dintre părţi nu a răspuns la apelul grefierului deoarece intimata solicitase ca judecata să se facă în lipsa ei potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. civ.;
4. Întâmpinarea trebuia comunicată apelantului numai după ce acesta îşi îndeplinea obligaţia de achitare a taxelor de timbru datorate. Nefiind respectată această cerinţă, în cauză nu putea fi săvârşit niciun act de procedură.
Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că aspectele invocate prin motivele de recurs nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul L.V.R. împotriva deciziei civile nr. 112 A din 20 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4358/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4332/2007. Civil → |
|---|
