ICCJ. Decizia nr. 4358/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4358
Dosar nr. 4523/1/200.
Şedinţa publică din 30 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Mehedinţi, B.R.D. şi Primăria Municipiului Turnu Severin, solicitând Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, instanţă pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 1042/2004, obligarea pârâţilor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 882,10 mp şi construcţiile (demolate) din Turnu Severin, preluate abuziv în anul 1986, când pe teren s-a construit sediul B.R.D.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că are calitate de persoană îndreptăţită (moştenitoare testamentară a proprietarului deposedat, prin transmisiuni succesive şi că pârâtele, deşi notificate, refuză să emită decizie sau dispoziţie de restituire B.R.D. – G.S.G., prin sucursala Mehedinţi, a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S., arătând că aceasta deţinea „70% din capitalul social al băncii la data privatizării" (dată neprecizată).
La termenul din 4 mai 2004, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a A.V.A.S.
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 463 din 3 mai 2005, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin să facă reclamantei ofertă de restituire în echivalent pentru construcţiile demolate, corespunzător valorii de 862.277.244 lei iar pe pârâta B.R.D. – G.S.G., „compania Drobeta Turnu Severin" să facă ofertă de restituire în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 882 mp, corespunzător valorii de 2.714.931.231 lei.
Faţă de celelalte pârâte, acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie.
Instanţa a reţinut că imobilul, proprietatea defunctului T.M. (succedat de T.C. ai cărui moştenitori testamentari au fost M.I. şi M.P., aceasta din urmă instituind-o legatară universală pe reclamantă) a fost preluat de stat, fără a se preciza anul, prin Decretul nr. 92/1950 completat şi modificat de Decretul nr. 524/1955, conform adresei nr. 1643/1997 a Arhivelor Naţionale, judeţul Mehedinţi, că în anul 1974 construcţiile au fost demolate, iar în anul 1991 terenul a fost transmis în administrarea pârâtei B.R.D.G.A., sucursala Mehedinţi, pentru construirea sediului acestei societăţi comerciale.
Conform expertizei efectuate în cauză s-a apreciat că acţiunea este întemeiată faţă de cele două pârâte în baza art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2998 din 28 noiembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta B.R.D. – G.S.G., sucursala Drobeta Turnu Severin, şi a schimbat în parte sentinţa, după cum urmează: „respinge acţiunea faţă de B.R.D. – G.S.G. şi o admite faţă de A.V.A.S. care se obligă la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 882 mp.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa a reţinut că pârâta apelantă este societate comercială cu capital integral privat, situaţie în care notificarea trebuia înaintată instituţiei publice care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S., conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- Faţă de faptul că la data introducerii acţiunii procedura administrativă obligatorie potrivit Legii nr. 10/2001, nu a fost efectuată, la A.V.A.S. neexistând nici o notificare cu privire la obiectul prezentei cauze, acţiunea este inadmisibilă, recurenta fiind terţ în raporturile juridice cu intimata-reclamantă.
- Conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, în vigoare la data pronunţării hotărârii, A.V.A.S. nu mai are competenţa legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituţiei competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Susţinerea recurentei privind inadmisibilitatea acţiunii, în varianta prematurităţii, motivată de faptul că procedura administrativă prealabilă nu a fost îndeplinită, A.V.A.S. nefiind notificată de către petentă, este neîntemeiată.
Reclamanta a susţinut şi dovedit că a notificat iniţial Prefectura judeţului Mehedinţi, care a înaintat-o Primăriei municipiului Drobeta Turnu Severin, care, la rândul său, a comunicat-o către B.R.D. pe care a indicat-o în calitate de unitate deţinătoare.
Nici una dintre aceste persoane juridice nu a emis decizie sau dispoziţie, sesizarea instanţei fiind determinată de neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pârâtele menţionate şi-au declinat reciproc, în termeni echivoci, competenţa de soluţionare a cererii reclamantei privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, iar B.R.D. în adresa de restituire a notificării comunicată petentei la 4 septembrie 2003 (fila 16 dosar tribunal) nu a precizat că ar fi integral privatizată, pentru ca petenta să fie avizată să notifice, eventual, şi A.V.A.S., formulând o astfel de apărare doar după promovarea cererii de chemare în judecată, situaţie în care a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă şi A.V.A.S.
Din perspectiva reclamantei, în acest context, procedura prealabilă obligatorie a fost îndeplinită, întregul periplu urmat de notificare, nefinalizat prin emiterea vreunei decizii/dispoziţii în termenele prescrise de Legea nr. 10/2001, din motive neimputabile acesteia, justificând declanşarea procedurii judiciare, pentru ca instanţa să stabilească persoana sau persoanele juridice cărora le revine potrivit legii obligaţia acordării sau propunerii de măsuri reparatorii, precum şi introducerea în cauză de către instanţă a A.V.A.S., faţă de susţinerea pârâtei B.R.D. în sensul că este societate comercială privatizată.
De altfel, în primă instanţă, prin întâmpinare A.V.A.S. nu a formulat o astfel de apărare, care este invocată, omisso medio, pentru prima dată în recurs.
Prin întâmpinarea depusă la 21 noiembrie 2004 (f. 127 – 129 dosar tribunal) a susţinut inaplicabilitatea art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 29 în forma republicată a legii) cu motivarea că: „B.R.D. nu este o societate privatizată, întrucât A.V.A.S. deţine pachetul majoritar de acţiuni, respectiv peste 70% din capitalul social al pârâtei".
Această apărare echivalează cu afirmarea lipsei calităţii procesuale pasive, motiv de ordine publică invocat de către reclamantă în faza procesuală a recursului, prin întâmpinare şi concluziile puse cu ocazia dezbaterilor.
În limita acestui motiv de ordine publică, a cărui incidenţă în cauză presupune însă suplimentarea probatoriului, recursul este fondat.
La data depunerii întâmpinării, A.V.A.S. a arătat că este acţionar majoritar (70% din capitalul social) la B.R.D., situaţie de fapt susţinută constant pe parcursul procesului şi de către reclamantă.
Instanţa de apel, pentru a aprecia aplicabilitatea în cauză a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (în prezent art. 29) şi-a însuşit simpla afirmaţie a apelantei pârâte B.R.D., în sensul că este societate comercială integral privatizată, ignorând întâmpinările depuse de A.V.A.S. în primă instanţă şi de către reclamantă în apel, fără să verifice dacă pârâta B.R.D. era sau nu integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, dată în raport de care se apreciază incidenţa în cauză fie a art. 21, fie a art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 republicată după modificarea şi completarea prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia care a efectuat privatizarea, numai pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, „altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2)".
În cazul societăţilor comerciale prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2) din actul normativ analizat, respectiv a celor la care statul era acţionar majoritar sau asociat minoritar (dacă valoarea acţiunilor era mai mare sau egală cu valoarea imobilului solicitat) la data intrării în vigoare a legii, potrivit art. 26, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, obligaţia acordării în compensare a unor alte bunuri sau servicii ori a propunerii acordării de despăgubiri revine acestor societăţi comerciale (cu capital de stat la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001), fiind irelevant procesul de privatizare dacă a avut loc ulterior intrării în vigoare a legii.
Sub acest aspect, situaţia de fapt nefiind stabilită, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii datei privatizării integrale a B.R.D. (anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 20/2001), în funcţie de care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 sau cele ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată şi calitate procesuală pasivă pentru a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 are fie pârâta B.R.D., fie pârâta A.V.A.S., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) şi a dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecinţa casării deciziei recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2998 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4364/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 457/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
