ICCJ. Decizia nr. 495/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 495
Dosar nr.5315/1/200.
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Gorj, secţia civilă, la 27 mai 2004, reclamantul N.G. a solicitat anularea deciziei nr. 620 din 11 mai 2004, emisă de pârâta CNL O. SA Târgu Jiu şi acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 5000 mp, situat în comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că este nepot de fiu al autorului N.G., de la care a fost preluat terenul în litigiu, prin expropriere, în anul 1986, în prezent acest teren fiind afectat de E.M.P.
Reclamantul a arătat că prin Decizia contestată i s-a respins notificarea înregistrată sub nr. 892/2001, deşi a făcut dovada calităţii de moştenitor al fostului proprietar precum şi dovada dreptului de proprietate al autorului său.
Pârâta a arătat prin întâmpinare că, în temeiul HG nr. 103/2004 s-a înfiinţat SNL O. SA, prin reorganizarea CNL O. Sa şi că, potrivit art. 64 C. proc. civ., se impune introducerea în cauză în calitate de pârâtă a C.E.R., unitate nou înfiinţată şi care are în exploatare terenul ce face obiectul notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 2 iunie 2006, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis contestaţia, în contradictoriu cu pârâtele SNL O. SA şi SC C.E.R. SA, a anulat Decizia contestată şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent, corespunzătoare valorii de 20.571.550 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că s-a făcut dovada de către reclamant că este moştenitorul legal al autorului N.G., cu actele de stare civilă şi certificatul de moştenitor nr. 1004/1980 şi, pe cale de consecinţă, a calităţii acestuia de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
S-a avut în vedere că, aşa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză, terenul aferent construcţiei demolate şi care la data exproprierii se afla în intravilanul localităţii Timoişeni, are o suprafaţă de 0,4150 ha, fiind în prezent ocupat de benzile transportoare ale C.E.R., E.M. Pinoasa. Ca atare s-a reţinut că este imposibilă restituirea în natură, putând fi acordate numai măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel pârâţii C.E.R. şi SNL O. SA.
În apelul său, SC C.E.R. a susţinut că terenul în litigiu nu se încadrează în categoria celor reglementate de Legea nr. 10/2001, ci este un teren agricol ce s-ar afla în patrimoniul CAP Fărcăşeşti.
S.N.L. SA Târgu Jiu a invocat un aspect de procedură reglementat de prevederile art. 64 C. proc. civ., referitor la introducerea în cauză a C.E.R., întrucât terenul aflat în litigiu este exploatat de fosta E.M. Rovinari, care, prin reorganizare, face parte integrantă din entitatea juridică nou înfiinţată prin art. 4 pct. 2 din HG nr. 103/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 92 din 1 februarie 2006, a respins ambele apeluri, reţinând că terenul în litigiu se află în prezent în exploatarea complexului Rovinari, fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 247/2005 cu privire la măsurile reparatorii prin echivalent şi că SC C.E.R. are calitate procesuală pasivă în cauză, ca deţinătoare a terenului în litigiu.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal SC C.E.R. SA criticând-o ca nelegală pentru greşita reţinere a regimului juridic al terenului în litigiu ca fiind cel reglementat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în condiţiile în care terenul în litigiu, de 4150 mp, se afla la data decesului autoarei N.M. (12 aprilie 1980) în patrimoniul CAP Fărcăşeşti, având categoria de teren extravilan şi regimul juridic reglementat de Legile fondului funciar nr. 18/1991, nr. 167/1997 şi nr. 1/2000.
Recurenta a arătat că, aşa cum a menţionat şi prin motivele de apel, în certificatul de moştenitor depus la dosar de intimat figurează doar o casă de locuit şi un teren în suprafaţă de 250 mp, bunuri pe care acesta le deţine şi în prezent şi că intimatului i-au fost expropriate prin Decretul nr. 467/1979 doar casa, anexele gospodăreşti şi suprafaţa de 250 mp, care a aparţinut mamei sale, N.M.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză raportat la criticile invocate de pârâta-recurentă SC C.E.R. SA, ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 913 din 6 martie 2000 eliberată de Primăria Fărcăşeşti judeţul Gorj, N.G.I. a figurat înscris în registrul agricol din anii 1959-1963 cu suprafaţa de 1,41 ha teren agricol, afectat în prezent de E.M. Pinoasa.
Conform certificatului de moştenitor nr. 1004 din 17 decembrie 1980, eliberat de notariatul de Stat Gorj, N.G.I. a moştenit de la defuncta N.M., mama sa, 250 mp teren construibil situat în vatra satului Timişeni, comuna Fărcăşeşti, împreună cu o casă de locuit.
În raport de situaţia de fapt prezentată, este evident că la data decesului mamei intimatului (12 aprilie 1980), terenul în litigiu se găsea în patrimoniul CAP Fărcăşeşti şi avea categoria de teren agricol, fiind situat în extravilanul localităţii.
De altfel, intimatul nu a făcut dovada modalităţii de preluare a terenului pretins, în suprafaţă de 5000 mp, nedepunând la dosar Decretul nr. 467/1979 pentru a-şi dovedi susţinerile în sensul că acest bun a fost preluat prin expropriere.
În consecinţă, se va reţine că în mod eronat, instanţele de fond şi apel nu au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu fac obiectul acestui act normativ, terenurile situate în extravilanul localităţilor, al căror regim juridic este reglementat de legile fondului funciar.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine că în mod corect, prin Decizia contestată, nr. 620 din 11 mai 2004 a fostei CNL Oltenia s-a respins notificarea reclamantului, cu motivarea că imobilul solicitat nu face parte din categoria celor prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se admite recursul pârâtei SC C.E.R. şi în temeiul art. 314 C. proc. civ., a se casa Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 233 din 2 iunie 2005 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, în fond respingându-se contestaţia ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul SC C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 92 din 1 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată cât şi sentinţa civilă nr. 233 din 2 iunie 2005 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi în fond respinge contestaţia ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 392/2007. Civil → |
|---|
