ICCJ. Decizia nr. 5141/2007. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5141
Dosar nr. 1528/121/2007
Şedinţa publică din 23 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă, în urma analizării şi verificării actelor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea introdusă la 16 februarie 2007 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul C.A., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul de Finanţe, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 237.199 Euro, daune materiale şi morale pentru prejudiciul produs ca urmare a deţinerii sale pe criterii politice, abuzive şi ilegale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost arestat şi ţinut în detenţie, un număr de 1488 de zile în perioada 20 ianuarie 1958-17 februarie 1962, fără a fi condamnat pentru vreo infracţiune, arestarea sa având ca scop împiedicarea sa de a mai sluji în biserica ortodoxă.
A mai arătat că în timpul detenţiei a fost în mai multe penitenciare, unde a executat muncă forţată şi a suportat un regim inuman, fără drept la corespondenţă, pachete cu haine şi alimente, motiv pentru care familia sa 1-a considerat decedat.
În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998 C. civ.
Pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive.
Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 1212 din 29 iunie 2007 Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi a respins acţiunea faţă de aceştia pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
A admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a respins acţiunea reclamantului ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru perioada în care s-a aflat în detenţie pentru motive politice, astfel că singurul care are calitate procesuală pasivă este Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune s-a reţinut că fiind vorba de un drept patrimonial, acesta se stinge prin prescripţie dacă nu este exercitat în termenul de 3 ani, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Cum prescripţia a început să curgă de la data când s-a născut acest drept, adică din anul 1990, termenul de prescripţie a fost mult depăşit la data introducerii acţiunii.
Prin Decizia civilă nr. 439/A din 22 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul C.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că acţiunea de reparare a daunelor morale are un caracter patrimonial, şi este prescriptibilă într-un termen de 3 ani, de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat în termen recurs, indicând ca temei de drept art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului său, reclamantul a arătat în esenţă, că în mod greşit s-a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune, deoarece acţiunea formulată de el este imprescriptibilă şi nu are un caracter patrimonial.
Prin întâmpinare, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că prin criticile formulate se vizează netemeinicia hotărârii atacate şi nu nelegalitatea ei.
Excepţia nulităţii recursului invocată de Ministerul de Interne şi şi Reformei Administrative, precum şi recursul declarat de reclamant vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ. indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În atare situaţie, criticile prezentate de recurent pot fi încadrate în motivele prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. motiv pentru care cauza va fi analizată prin prisma acestui motiv de recurs.
Dreptul la acţiune întemeiat pe dispoziţiile art. 998 C. civ. are un obiect patrimonial şi se stinge prin prescripţie, în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.
Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită începe să curgă potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
Începând cu perioada de după decembrie 1989 nu se mai poate pune problema vreunei cauze care să împiedice exerciţiul dreptului la acţiune, recurentul reclamant având posibilitatea să acţioneze în justiţie, în termenul legal de prescripţie.
Cum reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998 c.civ. şi a sesizat instanţa de judecată la data de 16 februarie 2007, a depăşit în acest fel termenul de prescripţie şi conform art. l din Decretul 167/1958, sancţiunea procesuală este stingerea dreptului la acţiune prin prescripţie.
Cu privire la critica ce vizează caracterul nepatrimonial al acţiunii promovate de reclamantul recurent.
Observând textul art. 998 C. civ., text în baza cărui s-a formulat acţiunea şi conform căruia orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, se constată că acesta nu face distincţie cu privire la natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului.
Prejudiciul, patrimonial ca şi cel nepatrimonial constituie un element al răspunderii civile delictuale.
Acţiunea introdusă de reclamant, acţiune ce are un obiect patrimonial, îşi are izvorul în încălcarea unui drept personal nepatrimonial (detenţia reclamantului pe criterii politice, abuzurile din perioada detenţiei) nu este imprescriptibilă, aceasta este supusă regimului prescripţiei raporturilor juridice patrimoniale (de creanţă).
În consecinţă, hotărârea instanţei de apel este legală, considerentele pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. neputând fi reţinute, astfel că, în raport de art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei nr. 439 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5722/2007. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 29/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
