ICCJ. Decizia nr. 5281/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5281
Dosar nr. 3193/117/2007
Şedinţa publică din 29 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Cluj, la 20 septembrie 2006, reclamanta D.C., prin mandatar B.M.S., a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 3041 din 15 septembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a cotei de ½ parte din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Soluţionând litigiu în primă instanţă, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1193 din 21 decembrie 2006, a admis în parte acţiunea (contestaţia), a anulat dispoziţia nr. 3041/2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi a obligat instituţia primarului să emită o nouă dispoziţie prin care să restituie reclamantei cota de ½ din imobilul menţionat, condiţionat de restituirea de către reclamantă a despăgubirilor în sumă de 20.000 ROL, actualizată la data plăţii în raport cu indicele de inflaţie. Cererea privind intabularea dreptului de proprietate a fost respinsă ca prematură.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 162/A din 7 mai 2007, a admis apelul declarat de reclamantă, a casat în parte sentinţa civilă nr. 1193/2006 a Tribunalului Cluj şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi tribunal numai pentru cererile privind stabilirea chiriei şi compensarea legală. Apelul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca a fost respins ca nefondat.
Rejudecând pricina, în limitele casării, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 683 din 17 octombrie 2007, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.C. având ca obiect stabilirea chiriei şi compensarea legală. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că instanţa nu a fost în măsură să stabilească valoarea chiriei încasate de Statul Român şi nici dacă Statul Român este cu adevărat dator să plătească reclamantei vreo sumă de bani, în funcţie de aceste dovezi să se poată pronunţa asupra posibilităţii compensării sumelor. Trecând peste lipsa probaţiunii, se mai arată în considerentele sentinţei, cererea reclamantei este neîntemeiată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 23/A din 10 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D.C., prin mandatar B.M.S., împotriva sentinţei civile nr. 683/2007 a Tribunalului Cluj. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că nu poate opera o compensaţie deoarece nu este vorba despre creanţe reciproce, certe, lichide şi exigibile.
Împotriva deciziei civile nr. 23/A din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs reclamanta solicitând casarea deciziei şi obligarea Primarului Municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 18.000 Euro, în lei la cursul de schimb din zona plăţii, sumă ce reprezintă chiria cuvenită reclamantei pentru imobilul care a fost în litigiu.
Recursul nu a fost motivat în drept, dar criticile formulate prin cererea de recurs îndreptăţesc concluzia că reclamanta a avut în vedere motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică pronunţarea hotărârii cu aplicarea greşită a legii.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 12 din această lege, dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit.
În prezentul litigiu, prin sentinţa civilă nr. 1193 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj a fost obligat Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziţie motivată prin care să-i restituie reclamantei D.C. cota de ½ părţi din imobilul situat în Cluj-Napoca, condiţionat de restituirea de către reclamantă a despăgubirilor încasate, în sumă de 20.000 lei (ROL). Pe baza acestei sentinţe, Primarul Municipiului Cluj-Napoca a emis dispoziţia nr. 127 din 3 ianuarie 2008, prin care a fost restituită reclamantei cota de ½ parte din imobil, iar, prin protocolul de predare-preluare încheiat la 18 martie 2008, dispoziţia a fost pusă în executare (fila 36 din dosarul instanţei de recurs).
La rândul său, reclamanta a achitat valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare, aşa cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 1193/2006 a Tribunalului Cluj (fila 15 din dosarul instanţei de apel).
Întrucât imobilul preluat în mod abuziv a fost restituit în natură reclamantei, iar aceasta din urmă a rambursat suma reprezentând valoarea despăgubirii primite la preluarea imobilului de către stat, nu mai poate opera compensaţia pretinsă prin cererea de chemare în judecată.
Compensaţia a fost reglementată prin art. 1143-1153 C. civ. ca un mijloc de stingere a două obligaţii reciproce şi de aceeaşi natură, existente între două persoane care sunt datoare una alteia. Efectul compensaţiei este stingerea reciprocă a celor două obligaţii, până la concurenţa cotităţii lor respective.
Cererea de compensare nu mai poate fi admisă câtă vreme, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta a achitat deja suma la plata căreia fusese obligată printr-o hotărâre judecătorească. Pe de altă parte, eventuala obligare a Statului Român la chirie (lipsă de folosinţă) pentru folosirea imobilului pe parcursul mai multor ani, ori la daune pentru întârzierea în emiterea dispoziţiei de restituire a imobilului putea fi cerută pe calea unei acţiuni de drept comun şi în nici un caz în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 10/2001, act normativ care nu reglementează compensaţia unor datorii.
Reclamanta nu a dovedit, în prezenta cauză, că ar avea de încasat de la pârât o creanţă determinată în întinderea ei şi care să fie certă, lichidă şi exigibilă.
Decizia curţii de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respins recursul exercitat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.C. împotriva deciziei nr. 23 A din 10 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5340/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5245/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
