ICCJ. Decizia nr. 5245/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5245
Dosar nr. 5911/101/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orşova la data de 7 iulie 2006, reclamanţii A.I. şi A.E. au solicitat anularea Hotărârii nr. 270 din 14 decembrie 2005 emisă de Comisia judeţeană pentru aplicarea Legii fondului funciar şi nr. 3 din 22 septembrie 2005 emisă de Comisia locală de fond funciar a comunei Eşelniţa.
Avându-se în vedere temeiul juridic invocat, respectiv art. 20 alin. (1) şi (3) şi art. 52 din Legea nr. 10/2001, instanţa s-a considerat necompetentă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Prin sentinţa civilă nr. 481 din 28 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, s-a respins plângerea, pentru următoarele motive:
Notificarea adresată de reclamanţi la data de 14 septembrie 2005 în temeiul Legii nr. 247/2005 este tardivă, fiind depăşit termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001.
Terenul despre care fac vorbire reclamanţii prin acţiune se referă numai la terenurile solicitate în baza legilor fondului funciar.
Pe de altă parte, reclamanţii nu justifică nici calitatea procesuală activă pentru a solicita restituirea terenului în suprafaţă de 983 mp, întrucât nu sunt proprietarii acestuia.
Prin Decizia civilă nr. 913 din 11 decembrie 2007 s-a admis apelul declarat de reclamantul A.I. împotriva sentinţei primei instanţe, dispunându-se desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru judecarea fondului la Judecătoria Orşova, urmare excepţiei de necompetenţă pusă în discuţie din oficiu.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a avut în vedere următoarele motive :
Prin plângerea formulată s-au contestat hotărâri emise de comisiile de fond funciar.
Greşit Judecătoria Orşova a admis excepţia de necompetenţă în condiţiile în care petentul nu a modificat obiectul litigiului, în sensul că ar contesta răspunsul primit de la Primăria Eşelniţa pentru notificarea pe care a adresat-o la data de 14 septembrie 2005.
În raport de obiectul litigiului, respectiv plângere împotriva hotărârilor comisiilor de fond funciar şi de părţile chemate în proces, Curtea a apreciat că soluţionarea litigiului de faţă este de competenţa judecătoriei.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs reclamantul A.I. şi pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Eşelniţa.
1. Reclamantul a criticat Decizia pentru următoarele motive :
- atât în cererea introductivă cât şi în precizările făcute ulterior, au arătat că s-au prevalat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În acest sens, atât notificarea depusă de către reclamant cât şi de autorul său nu au fost analizate de către instanţele competente potrivit Legii nr. 10/2001. Deşi a învederat faptul că respectivul imobil a fost preluat în mod abuziv, cererile au fost analizate de Primărie ca simple cereri de fond funciar, considerându-se greşit că fac obiectul Legii fondului funciar.
Instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, în sensul că instanţa a calificat cererea peste voinţa părţilor, modificându-se temeiul de drept invocat, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001;
- s-au mai invocat şi aspecte ce ţin de calitatea procesuală activă.
2. Pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Eşelniţa a criticat Decizia de apel pentru următoarele motive:
- instanţa nu a ţinut cont de manifestarea de voinţă a reclamantului care a precizat faptul că înţelege să se judece în baza Legii nr. 10/2001;
- în mod corect s-a apreciat excepţia lipsei calităţii procesuale, arătându-se motivele care susţin critica formulată;
- nu a fost respectat termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi, prin urmare, notificarea este tardivă.
Analizând Decizia de apel, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Întrucât competenţa de soluţionare constituie motivul pentru care cauza s-a trimis spre rejudecare, celelalte critici nu pot fi analizate, vizând chestiuni de fond.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestarea hotărârilor emise de Comisia Judeţeană şi Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar.
Într-adevăr, în motivarea cererii s-a arătat că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 iar prin cererea de invocare a excepţiei de necompetenţă s-a arătat că cererea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, dar acest lucru nu este în măsură să atragă competenţa specială a tribunalului instituită prin dispoziţiile acestei legi.
Obiectul cererii de chemare în judecată, impus de dispoziţiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reprezintă pretenţia concretă a reclamanţilor şi prezintă importanţă întrucât fixează limitele cadrului procesual în care urmează să se desfăşoare judecata, instanţa este ţinută de acesta, în sensul că nu poate acorda altceva decât s-a cerut (art. 129 alin. final C. proc. civ.) şi determină competenţa de soluţionare a litigiului.
În condiţiile în care obiectul litigiului îl constituie analizarea valabilităţii unor hotărâri emise de comisiile de fond funciar, competenţa de soluţionare aparţine instanţei abilitate legal să cenzureze asemenea acte, argumentele de fapt şi de drept invocate în susţinerea obiectului cererii urmând a fi avute în vedere de instanţa competentă faţă de obiectul cererii.
Competenţa de soluţionare specială în favoarea tribunalului, instituită prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, este strict reglementată, intervenind numai pentru cazurile expres prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziţia de soluţionare a notificării poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului.
În acelaşi timp, prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, s-a stabilit, în aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate.
Prin urmare, s-a apreciat în mod corect că judecătoriei îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, fiind incidente în acest sens dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Constatând că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a normei legale vizând competenţa de soluţionare, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A.I. şi de pârâta Primăria Eşelniţa - Comisia Locală de Fond Funciar împotriva deciziei nr. 913 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5281/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5120/2007. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs → |
|---|
