ICCJ. Decizia nr. 5668/2007. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5668
Dosar nr. 6047 /1/2007
Şedinţa publică din 8 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1610 din 18 decembrie 2006, a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt în contradictoriu cu intimatele Primăria Municipiului Sibiu, Administraţia Finanţelor Publice şi SC U. SA Sibiu, anulând sentinţa civilă nr. 30 din 18 ianuarie 2000 a Tribunalului Sibiu; a respins în principiu şi în fond, cererile de intervenţie în interesul Administraţiei Publice Sibiu formulate de intervenienţii B.L.P., B.A.M., H.A., A.L., M.V. şi N.E.; a anulat cererile de intervenţie formulate de intervenienţii D.N., P.P. şi C.I.; a luat act de renunţarea la judecata cererilor de intervenţie formulate de intervenienţii D.Ş., M.C. şi Z.E.; a obligat pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sibiu şi intervenienţii A.L., M.V. şi N.E. să plătească fiecare câte 595 RON către contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat intervenienţii B.L.P., B.A.M. şi H.A., să plătească cu acelaşi titlu contestatoarei suma de 595 lei şi a fixat termen pentru judecarea fondului cauzei la 8 ianuarie 2007, pentru considerentele ce urmează:
În motivarea contestaţiei se invocă neregularitatea citării Fundaţiei Dietrich Gustav Hermanstadt la fondul cauzei, respectiv lipsa citării prin afişare la uşa instanţei, conform dispoziţiilor imperative ale art. 95 alin. (2) C. proc. civ.
În al doilea ciclu procesual de soluţionare a contestaţiei în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4157/2006 a arătat că „persoana juridică care a formulat contestaţia în anulare, Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt îndeplineşte cerinţa referitoare la calitatea de parte în raport cu fundaţia citată, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare se cere, anume cu Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt, şi că, în raport de elementele de fapt ale procesului nu se poate imputa contestatoarei neîndeplinirea dispoziţiei prevăzute de art. 317 alin. (1) teza finală C. proc. civ.".
În aceeaşi decizie s-a mai arătat că, în lipsa unor dovezi din care să rezult că Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt ar fi luat cunoştinţă de cuprinsul cărţii funciare la data de 16 mai 2000, când s-a înscris dreptul statului şi, pe cale de consecinţă, la aceeaşi dată ar fi luat cunoştinţă şi de existenţa şi cuprinsul sentinţei civile nr. 30/2000 a Tribunalului Sibiu , şi cum termenul de 1 an prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ. nu se împlinise la momentul înregistrării contestaţiei, Înalta Curte a considerat că nu poate fi primită nici excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare. În rejudecare, se arată în Decizia de casare, tribunalul va analiza dacă contestatoarea Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt a fost sau nu citată conform legii, urmând a dispune cu privire la temeinicia contestaţiei în anulare.
Tribunalul, faţă de dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., a reţinut că la data soluţionării sentinţei civile nr. 30/2000 a Tribunalului Sibiu, fundaţia pârâtă ce apare ca proprietar în C.F., avea sediul necunoscut, trebuind astfel să se facă citarea prin publicitate, respectiv prin afişarea citaţiei la uşa instanţei conform art. 95 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţie legală ce nu a fost îndeplinită.
Pârâta a fost citată doar printr-un ziar local şi care trebuia îndeplinită dacă se dispunea, cumulativ cu cerinţa afişării la uşa instanţei.
Faţă de soluţia ce se va pronunţa, cererile de intervenţie formulate în interesul intimatei Administraţia Financiară vor fi respinse. Cererile de intervenţie formulată de D.N., P.P. şi C.I. vor fi anulate în temeiul dispoziţiilor art. 312 pct. 6 C. proc. civ., întrucât aceştia au susţinut constant că nu au semnat nicio cerere de chemare în judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 92 din 1 februarie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu, intervenienţii B.A.M., B.L.P., H.A., H.V. şi D.N., împotriva sentinţei arătate. A fost admis apelul declarat de N.E. şi drept consecinţă, sentinţa apelată a fost schimbată în sensul constatării nulităţii cererii de intervenţie formulată de aceasta pe care a şi exonerat-o de plata cheltuielilor de judecată. Totodată, au fost constatate nule apelurile declarate de intervenienţii Z.E. şi M.C.G. pentru considerentele ce urmează:
Susţinerea apelantei Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu, referitor la lipsa calităţii procesuale a contestatoarei Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt este nefondat, faţă de prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât această problemă a fost dezlegată irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 4157 din 27 aprilie 2006.
Curtea a apreciat că instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., în ceea ce priveşte noţiunea de culpă procesuală.
Intervenienţii au invocat în principal lipsa calităţii procesuale a fundaţiei, aspect ce deja a fost analizat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu s-au aplicat prevederile art. 95 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la citarea prin publicitate, întrucât citarea prin publicitate se face citarea prin afişarea la uşa instanţei, iar publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit este facultativă şi se apreciază de către preşedintele completului de judecată.
Contestatoarea a invocat necomunicarea sentinţei doar sub aspectul calcului termenului de depunere al acestuia pentru a justifica data depunerii acestei cereri, condiţii formale ale admisibilităţii contestaţiei fiind analizate de instanţa de recurs.
Cererea de intervenţie formulată de D.N. a fost în mod legal anulată de prima instanţă, faţă de declaraţia autentică dată la B.N.P. D.E. în care a arătat că nu a acţionat pe nimeni în judecată şi nu a angajat avocat în procesele care fac obiectul dosarelor 3992/2002 la Curtea de Apel Alba Iulia şi dosar nr. 6016/2002 la Tribunalul Sibiu.
Având în vedere faptul că a fost respinsă în principiu cererea de intervenţie formulată de intervenientul Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, în mod legal a fost respinsă şi cererea de intervenţie formulată în sprijinul acestei interveniente de către M.V., aceeaşi situaţie fiind aplicabilă şi cererilor de intervenţie formulate de Blaga Aurel şi continuată de moştenitorii săi. Neîntemeiat este şi motivul referitor la nesoluţionarea de către instanţa de fond a cererii de intervenţie formulată în nume propriu de către B.M., cerere care nu se regăseşte în dosar.
În privinţa apelului formulat de N.E., Curtea a constatat că aceasta a fost prezentă în dosarul nr. 20801/1/2003 unde a declarat că nu a formulat cerere de intervenţie şi nu înţelege să o susţină, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 133 C. proc. civ.
Înscrisurile depuse de intimaţii Z.E. şi M.C.G. au fost interpretate ca fiind apeluri care însă, sunt nule faţă de dispoziţiile art. 288 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă.
Împotriva deciziei au declarat recurs intervenienţii B.A.M., B.L.P., H.A., M.V., D.N. şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu.
Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, critică hotărârea fondului pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., pentru considerentele ce urmează:
Decizia atacată este criticabilă întrucât, instanţa nu ţine cont de faptul că Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt nu a fost parte în cauză, ci a făcut obiectul dosarului nr. 3873/1999, deoarece ea a fost înfiinţată doar la data de 26 mai 2000.
Recurenta s-a judecat cu Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt şi nu cu contestatoarea Fundaţia Dietrich Hermanstadt, aceasta neavând în cauză calitate procesuală.
Decizia este de asemenea criticabilă, întrucât menţine obligaţia recurentei la plata sumei de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în condiţiile în care aceasta nu are calitate procesuală.
Intervenienţii, critică Decizia din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., pentru motivele ce urmează:
Contestatoarea nu avea personalitate juridică şi nu exista la data soluţionării acţiunii, nejustificând nici un fel de interes procesual în sensul rejudecării cauzei, deoarece nu avea nici un drept real asupra imobilului în litigiu; contestatoarea nu poate reprezenta fundaţia veche a cărei personalitate a încetat, aşa neexistând nici un fel de transmisiune patrimonială legală între cele două fundaţii; din punct de vedere juridic, sintagma continuatoare în drepturi este lipsită de conţinut.
În mod greşit se reţine că procedura nu a fost legal îndeplinită în anul 1999 şi în februarie 2000, cât timp Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt a fost înfiinţată numai în martie 2000.
Reţinerea instanţei de apel că dezlegările date de instanţa de recurs sunt dezlegări obligatorii asupra capacităţii procesuale a contestatoarei sunt nefondate, deoarece instanţa de recurs a dispus casarea cu trimitere pentru a se soluţiona contestaţia pe fond.
Cu ocazia rejudecării în fond, instanţa de fond era ţinută să stabilească dacă motivele contestaţiei în anulare sunt incidente şi fondate sau nu, reţinând eronat că aceste condiţii au fost verificate de instanţa de control judiciar.
În al treilea rând, s-a susţinut necomunicarea sentinţei şi neafişarea acesteia, aceste aspecte sunt argumente ale calificării căii de atac, în sensul că acesta ar fi apel şi nu contestaţie în anulare.
Contestaţia în anulare este formulată de către o altă persoană juridică decât cea care a fost parte în cauză, datorită diferenţelor de denumiri ale celor două fundaţii. Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt a dispărut în anul 1948, neputându-se invoca caracterul abuziv al legilor statului comunist, întrucât nu şi-a reluat activitatea după anul 1989.
În mod nelegal este anulată cererea de intervenţie formulată de către D.N. cu toate că acesta a susţinut şi susţine în continuare cererea formulată.
Cererea de intervenţie formulată de M.V. a fost nejustificat respinsă, iar cererea de intervenţie formulată în nume propriu de către B.M. a rămas nesoluţionată. Instanţa de apel nu a analizat toate motivele, iar pe cele analizate le-a respins cu o motivare superficială.
Analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine cele ce succed:
Prin testamentul datat Sibiu 1 iunie 1882, Gustav von Dietrich a dispus ca după moartea sorei sale Charlotte, „casa" să treacă „în averea bisericii Eveanghelice de Confesiune Augustină din Sibiu, drept Fundaţia Dietrich – Hermanstadt".
Urmare a decesului Charlottei von Dietrich la 17 aprilie 1916, uzufructuara casei din P-ţa Schiller nr. 3, s-a înregistrat, sub nr. 1944/1924 şi trecută în registrul persoanelor juridice sub nr. 14/1924 Fundaţia Dietrich Hermanstadt pentru învăţământ public, fundaţie al cărui patrimoniu era administrat de prezibteriul Bisericii Evanghelice C.A. din Sibiu. Bunurile fundaţiei au fost preluate în patrimoniul statului prin hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 399 din 14 aprilie 1950.
Sub nr. 2186 din 3 noiembrie 1999 al B.N.P. D.E. a fost autentificat actul de constituire al Fundaţia Dietrich Hermanstadt înfiinţată cu avizul Parohiei Evanghelice C.A. Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 113/2000 a Tribunalului Sibiu, dispunându-se înfiinţarea fundaţiei.
Prin cererea înregistrată la 8 iulie 1999, reclamanta Administraţia Financiară Sibiu a cerut să se constate că imobilul situat în Sibiu, C.F. 346 nr. top 103, este bun fără stăpân şi, în consecinţă, că proprietatea asupra acestuia revine statului, invocând incidenţa art. 477 şi art. 646 C. civ. Prin cererea completatoare formulată la data de 20 septembrie 1999, reclamanta a cerut să se constate că fundaţia chemată în judecată nu mai există, dizolvându-se de drept, conform art. 81 din Legea nr. 21/1924.
Cererea s-a judecat în contradictoriu cu SC U. Sibiu şi Fundaţia Dietrich Gustav, aceasta din urmă fiind citată prin publicitate.
Prin sentinţa civilă nr. 30 din 18 ianuarie 2000, instanţa a admis cererea şi a constatat că imobilul în litigiu este bun fără stăpân, hotărâre rămasă definitivă ca urmare a retragerii apelului declarat de reclamant.
La 12 iunie 2000, Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei menţionate, invocând dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
După două cicluri procesuale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia 4157 din 27 aprilie 2007 a trimis cauza spre rejudecarea contestaţiei în anulare aceluiaşi tribunal, reţinând cele ce urmează:
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr. 1063 din 13 martie 2003 a reţinut că persoana juridică care a formulat „contestaţia în anulare, Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt îndeplineşte cerinţa referitoare la calitatea de parte în raport cu fundaţia citată în procesul finalizat prin hotărâre a cărei anulare se cere, anume cu Fundaţia Dietrich Gustav şi că, în raport de elementele de fapt ale procesului, nu se poate imputa contestatoarei neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 317 alin. (1) teza finală C. proc. civ.".
Se mai arată în Decizia de casare că, faţă de împrejurarea că cele două condiţii de admisibilitate impuse pentru exerciţiul căii de atac a contestaţiei în anulare, „au fost invocate prin căile de atac şi cum instanţa de recurs le-a găsit nefondate, instanţele de fond nu le mai puteau relua în dezbatere şi, cu atât mai puţin, în contra deciziei instanţei de recurs să le reţină ca fiind incidente în cauza dedusă judecăţii".
Tot în Decizia de casare se arată că aceeaşi problemă de drept, identitatea celor două fundaţii a fost soluţionată şi prin Decizia intermediară dată de instanţa de apel, nr. 310/2003 în care s-a reţinut calitatea procesuală activă a contestatoarei, caz în care instanţa de apel nu va mai putea reveni, prin cea de-a doua decizie asupra problemei de drept dezlegate prin Decizia intermediară.
Drept urmare, faţă de împrejurarea că în mod irevocabil s-a stabilit identitatea între cele două fundaţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la faptul că hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Din cele mai sus expuse, rezultă că motivele de recurs formulate de recurenţi privitoare la lipsa identităţii dintre cele două fundaţii, la lipsa personalităţii juridice a contestatoarei, a inexistenţei transmisiunii patrimoniale între cele două fundaţii, a încetării personalităţii primei fundaţii sunt nefondate, faţă de statuările în drept ale instanţei de casare, cu privire la acest aspect.
Dat fiind poziţia de parte câştigătoare în proces a contestatoarei, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care a căzut în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată.
Recurentele au susţinut în mod constant lipsa calităţii procesuale active a contestatoarei, aşa încât faţă de soluţia pronunţată, admiterea contestaţiei în anulare, recurenţii au căzut în pretenţii, fiind datori să achite sumele cerute de contestatoare şi suportate de aceasta pentru nevoile procesului de faţă.
Susţin contestatorii intervenienţi că în mod nelegal a fost anulată cererea formulată de către D.N., susţinere nefondată faţă de conţinutul declaraţiei autentice pe care acesta a dat-o în faţa notarului public D.E. şi în care a arătat că nu a acţionat pe nimeni în judecată şi nu a angajat avocat în procesele care fac obiectul dosarelor cu nr. 3992/2002 la Curtea de Apel Alba Iulia şi 6016/2002 la Tribunalul Sibiu, declaraţie depusă la fila 20 în dosar 6016/R/2002.
Soluţia pronunţată faţă de cererile de intervenţie în interesul Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu este corectă, faţă de dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., întrucât acestea sprijină numai apărarea părţii, soarta cererilor de intervenţie depinzând de soarta cererii formulate de partea în interesul căreia s-a intervenit.
Se mai susţine în motivele de recurs că instanţa a omis a se pronunţa asupra cererii de intervenţie principală, formulată de B.M., critică nefondată cât timp o atare cerere nu se află la dosarul cauzei.
De altfel, aceasta a fost şi soluţia pronunţată şi motivată de instanţa de apel.
Din expunerea rezumată a cursului dosarului a rezultat că instanţa de apel a cărei decizie a fost recurată, a redactat hotărârea cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanţa a arătat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, aşa încât nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este fondată.
Au mai invocat intervenienţii recurenţi incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., fără a indica care este actul juridic dedus judecăţii a cărui natură ori înţeles lămurit şi vădit neîndoielnic a fost interpretat greşit de către instanţă. Rezultă aşadar, că invocarea acestui motiv a fost pur formală, aşa încât Înalta Curte nu are a se pronunţa asupra acestuia.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate.
Faţă de soluţia ce se va pronunţa în recurs, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că va obliga pe recurenţii intervenienţi şi pe recurenta pârâtă în solidar la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata contestatoare Fundaţia Dietrich Gustav Hermanstadt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu şi de intervenienţii B.A.M., B.L.P., D.N., H.A. şi M.V.(V.), împotriva deciziei nr. 92/A/2007 din 1 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurenţii intervenienţi B.A.M., B.L.P., D.N., H.A. şi M.V.(V.) şi pe recurenta pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu în solidar la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata contestatoare Fundaţia Hermannstadt Dietrich Gustav.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5590/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5462/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
